„Tonurile visului” – cronică realizată de Octavian MIHALCEA

Odată cu "Fantezii livreşti", expoziţie de grafică şi pictură deschisă în perioada 12-25 mai 2014 la Sala Foaier a Cercului Militar Naţional, avem din nou acces la diversitatea artei lui Alex IVANOV. Poveştile spuse de fiecare tablou îşi pun cu amplitudine amprenta asupra celor ce reuşesc să le pătrundă tainele. Deja tradiţionala manieră neoexpresionistă abordată de artist marchează substanţa exponatelor, unitate în diversitate, fior estetic greu de uitat. Uleiurile, grafica sau sculpturile propuse sunt consonante cu profundele straturi ale sufletului omenesc, acolo unde intuiţia artistului introspectează în căutarea particularităţilor estetice. Impresionează apropierea de fundamentele naturii umane, dornică de libertate, dar ajungând adeseori în circumstanţe profund înstrăinate. Tema zborului, a păsării, se înscrie în cadrul acestei problematici. Un foarte elocvent ciclu pictural e intitulat "Azilul de păsări", sintagmă poetică revelatorie pentru complexitatea ideatică a lucrărilor lui Alex IVANOV. Pare că aripile nu mai bat spre obişnuitele străluciri celeste, tentaţia melancolică a soarelui negru îndreptându-le către mereu fascinantele abisuri ale fiinţei. Starea de aşteptare a păsărilor dă senzaţia presimţirii acelui mysterium tremendum propriu rupturii la nivel ontologic. Ascuţimea ciocurilor e supusă unor clarobscure legi fluide ce pot fi integrate doar evanescenţei. Paradigmaticul estet Des Esseintes ar fi fost cu siguranţă tuşat de aceste viziuni. Putem integra triada lui Alex IVANOV despre azilul păsărilor în zona morganatică a celebrelor lucrări negreale creatorului plastic simbolist Odilon Redon. Fantasticul subzistă mereu în interiorul realităţii. Aceasta e cu asiduitate oglindită de lucrările expoziţiei. "Peisajele de unică folosiţă" (ce subtilităţi presupune formularea de faţă!) reliefează stări naturale care se pliază oricând pe cele mai diverse tonuri ale sensibilităţii. În orice moment există tentaţia evadării spre realitatea tablourilor, pentru a căuta acele esenţe odată ştiute. Ghidaţi de Alex IVANOV, ajungem chiar şi la Rouen, acolo unde un ideal aparte poate să devină tangibil. Şi totuşi, de multe ori, exemplificând eclectismul tematicilor, o nuanţă de pământ rece caracterizează personajele lui Alex IVANOV. Austeritatea "Hoţului de cărţi" duce cu gândul la vieţuirea livrescă în solitudine. "Actorii din salonul 156" exteriorizează paradoxul unei naturi umane dramatico-lubrice. Statueta înfăţişând "Poetul fără inimă" indică pregnanta carenţare vitală, moment de limită ce cheamă alt început. Ironia însoţeşte, uneori, titlurile tablourilor. "Pachetul cu scrumbie afumată", "Măgarul plecat din poveste" sau "Şarpele care a înghiţit o carte" sunt câteva elemente ce pot destinde atmosfera de maximă concentrare proprie "Mucenicului nr.28" şi "Poetului cu cimbru". De asemenea, se evidenţiază ideatica onirică a "Florilor de cal". Totul pare un continuu "Mers pe sârmă", pentru a folosi titlul unei alte statuete. Cărţile poeţilor Mircea BRĂILIŢA, Liviu VIŞAN, Constantin ARDELEANU şi Octavian MIHALCEA, expuse în acest spaţiu privilegiat, contribuie la inefabilul construit de Alex IVANOV, el însuşi un remarcabil poet care privilegiază spectacolul cromatic al visului.