MESAJUL

COMANDANTULUI COMANDAMENTULUI LOGISTIC ÎNTRUNIT

Nu doar pentru militari ori numai pentru bucureşteni, ci pentru toţi românii Palatul Cercului Militar Naţional reprezintă un reper arhitectonic de mândrie şi mai ales, un simbol al identităţii naţionale, o emblemă a rafinamentului estetic şi cultural.

Palatul Cercului Militar Naţional a fost construit la dorinţa şi prin contribuţia financiară a ofiţerilor din garnizoana Bucureşti, după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, şi a fost împodobit de celebrii decoratori Ernest Doneaud şi Victor Ştefănescu. Este unul dintre cele mai importante edificii din România, având caracter de unicat şi este, prin valoarea sa istorică şi artistică, unul din cele mai importante monumente militare din Europa celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea şi prima decadă a secolului trecut.

Construcţia somptuoasă şi monumentală de la intersecţia Podului Mogoşoaiei cu Strada Sărindar a început prin săparea fundaţiei în anul 1911, pentru ca, în primăvara anului 1916 - iată 100 de ani de acum - să fie terminată la roşu, reprezentând deja un reper urbanistic al Bucureştiului, pe când acesta era numit „Micul Paris”.

În sfârşit, după terminarea Marelui Război şi a altor ani de întârzieri cauzate de mari greutăţi şi nevoi privind finalizarea lucrărilor, depăşindu-se multe obstacole de natură financiară şi organizatorică, Regele Ferdinand I hotărăşte ca la 4 februarie 1923 să aibe loc inaugurarea palatului.

La desfăşurarea ceremoniei oficiale şi solemne a luat parte Regele Ferdinand I şi Regina Maria, Principele Nicolae, generalii Gh. Mărdărescu, ministrul de război, C-tin Christescu, şeful Marelui Stat Major, Ştefan Holban, comandantul Corpului 2 Armată, Eraclie Nicoleanu, prefectul Poliţiei Capitalei, Paul Angelescu, mareşalul Curţii Regale, Alexandru Tell, veteran din Războiul de Independenţă, mitropolitul Miron Cristea ş.a.

Miron Cristea a binecuvântat Palatul şi întregul corp ofiţeresc, exprimându-şi convingerea că Biserica şi Armata îşi vor împleti destinele aşa cum Cercul Militar s-a identificat cu sfântul lăcaş al Sărindarului.

Palatul Cercului Militar Naţional, dispunea de toate facilităţile, şi devenise în perioada interbelică, un centru cultural şi modern al urbei, fiind vizitat de numeroase personalităţi, militare şi civile, din ţară şi străinătate.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, clădirea a suportat şocul dezastrelor naturale şi al evenimentelor militare. Fără prea mari distrugeri, Palatul a rezistat cutremurului din 10 noiembrie 1940, fiind ocolit de bombardamentele aeriene anglo-americane din primăvara şi vara anului 1944 şi cele germane din luna august acelaşi an, care au distrus Teatrul Naţional şi Universitatea Bucureşti.

În anul 1949, Cercul Militar din capitală a devenit Casa Centrală a Armatei (CCA).
Între anii 1949-1990, cu tot caracterul ideologic preponderent, CCA a venit, prin activităţile desfăşurate, în întâmpinarea unor necesităţi culturale şi recreative ale cadrelor militare şi ale familiilor acestora, cum ar fi învăţarea limbilor străine, organizarea unor cercuri de creaţie, de pictură, muzică, dans, turism. În cadrul CCA, a funcţionat Teatrul Armatei - Teatrul Nottara de azi, Ansamblul Artistic „Doina”, Clubul Sportiv Steaua, Secţia de Numismatică a CCA ş.a.

Clădirea a fost afectată de cutremurul din anul 1977, ceea ce a impus restaurarea palatului între anii 1979-1989.

După anul 1990, s-a încercat reînnodarea unei tradiții, atât prin revenirea la denumirea inițială, cât mai ales prin reconfigurarea activităților destinate personalului armatei. Prin ordinul ministrului apărării naționale din august 1991, Casa Centrală a Armatei a devenit Cercul Militar Național.

Expoziţiile de artă plastică, organizate în interiorul Palatului, în anii 1990, deschid o nouă etapă culturală în istoria Cercului Militar. Activitatea expozițională desfașurată în propriile spații a condus la crearea Colecţiei de artă românească contemporană ce reuneşte lucrări a celor mai cunoscuţi pictori români contemporani.

Găzduirea simpozionului „Percepții și concepte de securitate în Europa de Est”, prima manifestare științifică organizată la București, în colaborare cu NATO, în iulie 1991, constituie începutul activităţii Cercului Militar Național ca important centru de protocol şi reprezentare, de conferinţe şi de dezbateri, al armatei şi al ţării.

În anii următori, Palatul Cercului Militar Național a devenit gazda preferată a multor reuniuni științifice şi culturale organizate de instituții militare și civile.

Congresul Internațional de Istorie Militară, desfășurat în august 2003, Summit-ul NATO, al 20-lea din istoria Alianței, din aprilie 2007, evenimentul din iunie 2009, intitulat

„În Redescoperirea Africii”, organizat cu ocazia sărbătoririi Zilei Africii (25 mai) de Grupul ambasadorilor din ţările africane ori reuniunea din iulie 2009 a suveranilor belgieni, Regele Albert al II-lea şi Reginei Paola, cu membrii comunităţii belgiene din ţara noastră, precum şi altele asemenea, demonstrează faptul că Palatul Cercului Militar Naţional a devenit locul predilect de desfășurare a unor activități internaționale de anvergură.

Demn de remarcat este şi faptul că la 4 februarie 2011, cu ocazia împlinirii a 88 de ani de la inaugurarea Palatului, s-a reuşit amplasarea unei plăci comemorative „Act de Comemorare” pe locul unde a fost altădată altarul Bisericii Sărindar. Actul de comemorare s-a realizat cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel†, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi la iniţiativa Cercului Militar Naţional.

Cercul Militar Naţional și-a consolidat prestigiul de instituție reprezentativă de cultură atât a Armatei României, catși a Capitalei, prin organizarea și găzduirea anuală a numeroase manifestări culturale, științifice și educativ-recreative. Activități precum simpozioane, seminarii, conferinţe, congrese naţionale şi internaţionale au reunit în ambientul palatului, personalităţi de prestigiu ale lumii, toate aceste acţiuni contribuind la afirmarea culturii militare naţionale în sistemul valorilor occidentale, la consolidarea legăturilor dintre militari şi societatea românească, la creşterea prestigiului României şi a armatei sale în lume.

* * *

Cu prilejul acestui moment aniversar, aduc mulţumiri personalului Cercului Militar Naţional pentru profesionalismul şi răspunderea cu care munceşte zilnic şi îl îndemn să-şi continue nobila misiune de conservare şi, mai ales, de valorificare a patrimoniul imobiliar şi artistic al Cercului Militar Naţional.

COMANDANTUL COMANDAMENTULUI LOGISTIC ÎNTRUNIT

General-locotenent dr. Cătălin ZISU