114
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
zentând o vânătoare din timpul lui Matei Basarab. Pe
celălalt perete s-au pictat scene din viaţa și activitatea
ţăranului român.
În sala Gotică s-au efectuat schimbări radicale,
care i-au redat vechiul și austerul stil german. Într-o
nișă a fost așezată o statuie, operă a sculptorului lo-
cotenent Vasile Anghel, și care îl reprezenta pe eternul
Bachus, spaţiul găzduind, în continuare, barul.
Aveau dreptul să utilizeze popota ofiţerii activi și
familiile lor (soţie și copii), ofiţerii de rezervă concen-
traţi, ofiţerii de rezervă și în retragere proveniţi din acti-
vitate, funcţionarii civili din serviciul armatei în funcţia
de cel puţin șef de birou. Persoanele din afara armatei
aveau acces la popotă numai cu aprobarea Ministeru-
lui de Război. Interesant de subliniat era faptul că s-a
organizat și un serviciu de asigurări
A fost refăcută și sala de scrimă, care se găsea în
actuala sală Ștefan cel Mare, unde cei doi artiști au exe-
cutat o frescă intitulată „Ștefan cel Mare și Sfânt. Atlet
al lui Cristos, în luptă cu tătării”. S-a renovat și scara de
acces, aici fiind așezate panoplii cu arme care defineau
caracterul localului.
Berăria și cofetăria, situate în actualul spaţiu al Re-
staurantului Militar, au suporta îmbunătăţiri semnifi-
cative, modernizându-se bucătăria și schimbându-se
mobilierul. Pentru terasă s-a comandat un mobilier de
fier colorat precum și umbrele, care asigurau un con-
fort sporit în zilele călduroase.
În vechile berării de sub terasă, astăzi sala de ex-
poziţii, s-au amenajat atelierele de confecţii ale Casei
Oștirii cu raioane pentru bărbaţi și femei. În subsol,
adevărate focare de infecţii până mai ieri, cum preci-
zam, după transformări radicale, au fost instalate de-
pozitele de mărfuri destinate a alimenta magazinele
Casei Oștirii, care aveau sucursale în întreaga ţară.
La aceste transformări a contribuit și Primăria Ca-
pitalei prin reamenajarea terasei și a pieţei din faţa cer-
cului. A fost desfiinţată parcarea auto din faţa palatului
și s-au desfiinţat treptele prin care se cobora pe bule-
vardul Regina Elisabeta și strada Sărindar (Constantin
Mille). În locul lor s-au construit trotuare în pantă, so-
luţie perpetuată până astăzi. De asemenea, s-a desfiin-
ţat blocul masiv de piatră, în locul lui construindu-se o
peluză de flori care punea în valoare faţada.
Lucrările din a doua parte a anului 1943 au îmbu-
nătăţit considerabil starea clădirii, care și-a recăpătat
aspectul grandios de palat, „al cărui stil de renaștere
decorează atât de impozant artera principală a Capita-
lei noastre”
24
. Pentru anul 1944 se preconizau alte lu-
crări la celelalte spaţii, dar situaţia generală a nu a mai
permis executarea lor.
În vara anului 1944, Cercul Militar a trecut prin
grele încercări determinate de faptul că teritoriul ro-
mânesc a ajuns teatru de operaţii ale armatelor aliate.
Mai întâi, Fronturile 1, 2 și 3 ucrainene, printr-o serie de
operaţii ofensive de amploare, au pătruns în partea de
est a ţării, stabilizându-se pe aliniamentul Nistrul infe-
rior, poalele de nord ale masivului Cornești, nord Iași,
Strunga, Târgu Neamţ, Carpaţii Orientali. Apoi, de la 4
aprilie până la 19 august 1944, România s-a confruntat
cu puternice bombardamente anglo-americane, aces-
tea vizând cu precădere zonele petrolifere de pe valea
Prahovei și Bucureștiul
25
. În Capitală, au fost lovite se-
diul mai multor instituţii, între care Universitatea era
cea mai aproape de Cercul Militar. După schimbarea
de alianţă și de guvern de la 23 august 1944, s-a ajuns
la starea de război dintre România și Germania, trupe-
le germane de pe teritoriul românesc, conformându-
se unui ordin al lui Hitler, încercând să înăbușe „puciul
de la București”. Ca atare, și aviaţia germană a bombar-
dat, începând cu 24 august 1944, Capitala, distrugând
mai multe clădiri din zona centrală, între care Teatrul
Naţional și o parte a Palatului regal. În realitate, ţinta
