103
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
sumelor datorate, Cercul Militar s-a judecat câţiva ani
și, deși a câștigat procesul, nu a reușit să recupereze
nici o sumă. În 1926, societatea „Menajera” a fost de-
clarată falită și suma de 200 000 lei datorată cercului a
fost trecută în creanţele falimentului
55
.
Uneori, litigiile de acest gen s-au rezolvat pe cale
amiabilă. Un asemenea caz a fost stins în anul 1924,
când Adunarea generală a decis, în data de 10 iulie,
realizarea unei tranzacţii cu numiţii Mohr și Theodoru,
în urma căreia a încetat procesul din 1922 și s-a putut
trece la închirierea unor spaţii
56
.
Tot în 1924, Cercul Militar a procedat la o serie de
închirieri care, de această dată, s-au dovedit profita-
bile. Numitei Marioara Voiculescu i s-a închiriat pe o
perioadă de cinci ani sala de cinematograf, pe care a
amenajat-o pe cheltuiala sa în sală de teatru, chiria sta-
bilită fiind de 10% din încasări. Aceleiași persoane i s-a
închiriat, pe un deceniu, și sala de cafenea cu terasa,
chiria anuală fiind stabilită la 1 000 000 de lei în primul
an și 1 100 000 lei în următorii. Dar, după câţiva ani
de conlucrare bună, chiriașa a trebuit evacuată pentru
neplata chiriei.
Prăvălia din strada Constantin Mille a fost închiri-
ată, pe cinci ani, de asemenea, unor particulari (Ștefă-
nescu, Moltz, Schwartz), chiria fiind de 120 000 lei anu-
al. În sfârșit, spaţiul de sub terasă a fost preluat, pentru
un deceniu, de societatea cu nume colectiv de Lagari
& Iacobescu D. În acest caz, suma anuală ce revenea
Cercului Militar se ridica la 500 000 lei
57
.
Practica închirierilor s-a folosit pe scară largă până
în anul 1942, ea aducând venituri însemnate adminis-
traţiei cercului. În anul 1927 existau 11 contracte de în-
chiriere ale diferitelor spaţii, cele de la parter și subsol
aducând în bugetul instituţiei 5 354 000 de lei
58
.
Nu întotdeauna însă chiriașii au respectat clauzele
contractuale atât în ceea ce privește plata la timp a su-
melor cuvenite, cât și a executării lucrărilor la care s-au
angajat. Din acest motiv, mai ales acele spaţii transfor-
mate în restaurante și berării au ajuns să se degradeze.
În aceste cazuri, Comitetul de direcţie al cercului, dar și
Primăria Capitalei au intervenit, reziliind contractul.
Îmbunătăţirea situaţiei economice a ţării și buna
administrare au localului a dus la ameliorarea situaţiei
financiare a cercului. În 1929 s-au achitat toate dato-
riile pe care le avea instituţia și s-a creat pentru prima
dată un fond de rezervă, e adevărat modest, dar care a
crescut în anii următori. Acest fapt i-a permis cercului
să poată face faţă în condiţii acceptabile crizei econo-
mice din anii 1929-1933.
Situaţia financiară mai bună a permis acoperirea
nevoilor mari de întreţinere, precum și efectuarea unor
lucrări ce au sporit funcţionalitatea localului – instala-
rea unei spălătorii mecanice, modificarea sistemului de
încălzire și a reţelei electrice, înlocuirea mobilierului în
toate sălile și încăperile Palatului, repararea terasei prin
acoperirea cu un strat de plumb, conform înţelegerii
cu Primăria Bucureștiului, amenajarea culoarului de le-
gătură între Bulevardul Elisabeta și strada Sărindar etc.
În anul 1927, anul încetării din viaţă a regelui Fer-
dinand, s-a finalizat medalionul de la scara de onoare
cu portretele regilor Carol I și Ferdinand și ale regine-
lor Elisabeta și Maria.
Tot în anul 1927 s-a făcut și un gest de reparaţie
istorică. Adunarea Generală a ofiţerilor din garnizoa-
na București a decis ca la intrarea în sala de serbări să
fie așezat bustul generalului Vasile Zottu. Războiul din
anii 1916-1919 și apoi atmosfera ce s-a creat în primii
ani postbelici, marcată de numeroase dispute, inclusiv
asupra rolului generalului Zottu în anii neutralităţii, au
făcut improprie materializarea hotărârii luate în 1916.
Abia în 1927, la peste un deceniu, Comitetul de condu-
cere a instalat bustul generalului Vasile Zottu, în semn
de pioasă veneraţie și recunoștinţă, pentru acela care
a pus toată experienţa și priceperea sa în scopul elabo-
