41
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
sau voluntari care făcea o donaţie cercului în bani, în
obiecte, cărţi etc., a cărei valoare să fi fost de cel puţin
500 de lei. Lista cu numele membrilor fondatori era
afișată în permanenţă în sala de recepţie a cercului.
Dacă valoarea donaţiei era mai mare de 1 000 de lei,
membrul fondator nu mai plătea cotizaţia.
Cotizaţia a rămas tot la valoarea de 1% din sol-
da gradului, plătibilă lunar prin corpurile și serviciile
aflate în București sau direct la casieria cercului. Con-
ducerea executivă a cercului a fost încredinţată unui
comitet de administraţie compus din patru membri:
un colonel, un locotenent-colonel, un maior și un că-
pitan, colonelul fiind președinte. Comitetul era numit
de comandantul Corpului 2 armată dintre ofiţerii în
activitate iar funcţiile lor erau strict onorifice. Durata
mandatului era de un an, cu posibilitatea de prelun-
gire. Ședinţele erau lunare și ori de câte ori impuneau
necesităţile, iar problemele discutate se consemnau
într-un proces-verbal.
Pentru administrarea zilnică a activităţii și supra-
vegherea personalului interior, comitetul avea posibi-
litatea să numească un comisar, de preferinţă dintre
ofiţerii de rezervă, care să dispună de timp pentru
exercitarea atribuţiunilor. El putea locui chiar în loca-
lul cercului. Din rândul membrilor săi, comitetul de-
semna un raportor. Raportorul îi avea în subordine pe
comisar și pe contabil, funcţia acestuia fiind tot ono-
rifică.
Regulamentul introducea restricţii severe în pri-
vinţa administrării averii Cercului, comitetul neputând
înstrăina sub nici o formă și sub nici o condiţie fondu-
rile sau vreun bun. De asemenea, era interzis a se pune
la dispoziţia vreunei administraţii publice spaţii sau
localul cercului. Se excepta Ministerul de Război, care
putea folosi localul în funcţie de necesităţile sale, el asi-
gurând cercului anumite avantaje. Comitetul putea an-
gaja cheltuieli în limita bugetului aprobat de adunarea
generală, dar numai în limita mandatului său de un an.
Toate actele contabile erau supuse controlului inten-
denţei Corpului 2 armată în aceleași condiţii ca și cele-
lalte mari unităţi și servicii de pe raza sa de activitate.
Adunarea generală ordinară se convoca de către
comandantul Corpului 2 armată în a doua jumătate a
lunii ianuarie, ea urmând să discute și să aprobe buge-
tul, să asculte darea de seamă a comitetului și să dis-
cute alte probleme pendinte de activitatea cercului.
Adunarea generală se considera legal constituită dacă
numărul participanţilor se ridica la cel puţin 100, dar
fiecare membru al cercului avea obligaţia să participe
la ședinţă.
Această prevedere poate părea restrictivă ţinând
seama că, îndeobște, pentru ca o adunare să fie legal
constituită, prezenţa trebuia să fie de 51%. Prevederea
își avea motivaţia ei, credem întemeiată, având în ve-
dere că Bucureștiul era cea mai mare garnizoană din
ţară, existau multe unităţi cu sarcini specifice, iar ofi-
ţerii erau angrenaţi în multe misiuni, ceea ce impieta
asupra prezenţei lor la adunarea generală. În plus, a
existat și un anumit segment care nu se dovedea inte-
resat de activităţile desfășurate aici.
Pentru comparaţie, precizăm că numărul membri-
lor de drept era în anul 1897 de 791 dintre care patru
generali de divizie, 11 generali de brigadă, 28 de co-
lonei, 23 de locotenent-colonei, 64 de maiori, 229 de
căpitani, 289 de locotenenţi, și 143 de sublocotenenţi.
Acestora li se adăuga principele moștenitor Ferdinand
și regele Carol I, sub al cărui înalt patronaj funcţiona
Cercul
23
.
În anul 1900, numărul membrilor a scăzut la 772,
dintre care patru generali de divizie, zece generali de
brigadă, 26 de colonei, 23 de locotenent-colonei, 72
de maiori, 220 de căpitani, 233 de locotenenţi și 184
de sublocotenenţi
24
. În anul 1906, numărul membrilor
cercului ajunsese, totuși, la 900
25
.
