115
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
urmărită a fost Palatul Telefoanelor, dar bombele au
căzut alături.
Cercul Militar a fost la câţiva zeci de metri de aces-
te clădiri cu valoare istorică, dar, din nou, soarta i-a fost
favorabilă. Însă dacă bombardamentele și catastrofele
naturale l-au cruţat, evenimentele politice i-au marcat
puternic destinul în anii următori.
De la Armistiţiu la Republica Populară
Evoluţiile politice și militare din perioada finală a
celui de-al Doilea Război Mondial, în principal rapor-
turile dintre marile puteri ale Coaliţiei Naţiunilor Unite,
au plasat România în sfera de influenţă sovietică, fapt
ce a avut consecinţe profunde. La 23 august 1944, Ro-
mânia a ieșit prin propria voinţă din alianţa cu Germa-
nia și s-a alăturat Naţiunilor Unite. Lucrul acesta a ge-
nerat unele speranţe din partea unei părţi a societăţii
românești privind restabilirea stării de lucru antebeli-
ce, respectiv revenirea la un sistem democratic și mul-
tipartidic. Treptat însă evenimentele au căpătat o tur-
nură dramatică. La 12/13 septembrie 1944 s-a semnat,
la Moscova, Convenţia de armistiţiu între România și
Naţiunile Unite, document juridic care, prin prevederi-
le sale, plasa statul român sub controlul Moscovei, ce a
căpătat mână liberă din partea partenerului de alianţă
(acordul Stalin-Churchill și Conferinţa de la Yalta)
26
.
În aceste condiţii, Uniunea Sovietică a trecut la
implementarea modelului său folosindu-se de Parti-
dul Comunist. La 6 martie 1945, este impus guvernul
condus de Petru Groza, controlat de comuniști, iar la
19 noiembrie 1946, alegerile sunt„câștigate” de Blocul
Partidelor Democratice, o coaliţie în care rolul principal
revenea tot comuniștilor. În cursul anului 1947, măsu-
rile de sorginte autoritară s-au accentuat, partidele
politice tradiţionale – Partidul Naţional Ţărănesc și Par-
tidul Naţional Liberal – au fost desfiinţate, iar liderii lor
condamnaţi la grele pedepse. Ultimul act s-a produs la
sfârșitul anului 1947, respectiv la 30 decembrie, când
regele Mihai a fost înlăturat de pe tron, România fiind
proclamată republică.
În această perioadă, ce reprezintă, într-un fel, anti-
camera instaurării regimului totalitar, armata a fost una
din primele instituţii care a suportat valul măsurilor de
comunizare desfășurate de Partidul Comunist și alia-
ţii săi. Explicaţia acestui fapt era aceea că organismul
militar era văzut ca un principal obstacol în calea pla-
nurilor de instaurare a comunismului în România. Prin
urmare, armata trebuia transformată radical, potrivit
concepţiilor „marxist-leniniste” ale Moscovei și aliatu-
lui său – Partidul Comunist. Aceste scopuri au fost aco-
perite conceptual de sintagme de tipul „democratiza-
rea armatei” sau „reorganizarea armatei”. Folosindu-se
de o intensă propagandă, care pornea și de la anumite
nevoi reale (hrană, echipare, dotare etc.), precum și
de pârghiile de putere deţinute, Partidul Comunist a
adoptat o suită de măsuri care au afectat bazele de or-
ganizare și funcţionare ale organismului militar.
La 8mai 1945, prin Ordinul General nr. 29 s-a intro-
dus aparatul politic, așa numitele organe pentru„edu-
caţie, cultură, propagandă” (E.C.P.), mai întâi la unităţile
de pe front, iar apoi, din octombrie 1945, în întreaga
armată. Acest aparat politic a fost încadrat în majorita-
te cu ofiţeri, subofiţeri și soldaţi proveniţi din cele două
divizii create pe teritoriul sovietic din prizonierii militari
români:„Tudor Vladimirescu” și„Horia, Cloșca și Crișan”.
S-a instituţionalizat așa-numitul „cadru disponibil”,
prin care toate cadrele indezirabile, din varii motive,
au fost scoase din armată. De la 6 martie 1945 până la
începutul anului 1948, au fost trecute în rezervă 32.608
cadre militare dintre care 12 093 ofiţeri, 17 948 subofi-
ţeri și 2 147 maiștri militari
27
. Majoritatea disponibiliză-
rilor s-a făcut pe criterii politice, cadrele militare fiind
