125
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
Reîntregirea patrimoniului clădirii a fost o preocu-
pare constantă a conducerii Casei Centrale a Armatei,
a forurilor însărcinate cu gestionarea acestor aspecte.
Astfel, la 4 septembrie 1978, șeful de Stat Major al Co-
mandamentului Serviciilor Armatei, generalul maior
Traian Dafinescu, și șeful Direcţiei Cazare a Trupelor,
general maior inginer Ion Nedelcu, se adresau minis-
trului Apărării Naţionale cu solicitarea de a se interve-
ni pentru recuperarea sălii Cinematografului „Central”,
cedată în 1955 Ministerului Culturii (pentru Întreprin-
derea Cinematografică București).
O asemenea cerere era justificată prin mutarea
aici a Ansamblului Artistic „Doina”, clădirile din strada
Uranus, sediul vechi, fiind dezafectate în vederea con-
struirii Centrului Civic al Bucureștiului. De asemenea,
datorită multiplelor activităţi, Casa Centrală a Armatei
resimţea nevoia unui spaţiu suplimentar pentru desfă-
șurarea activităţilor culturale și artistice. În document
se menţiona că Întreprinderea Cinematografică Bucu-
rești era, în principiu, de acord cu retrocedarea sălii,
deoarece aceasta nu întrunea condiţiile de funcţiona-
re cerute de legislaţia în vigoare.
Sursele cercetate nu relevă dacă ministrul Apă-
rării Naţionale a făcut demersuri către autorităţile de
partid, dar sala a fost transferată abia un deceniu mai
târziu. Consiliul popular la municipiului București, prin
Decizia nr. 794 din 26 aprilie 1988, a dispus ca Între-
prinderea Cinematografică București să transmită Ca-
sei Centrale a Armatei cinematograful „Central”. Men-
ţionăm că documentul era semnat de către Dumitru
Necșoiu, președinte, și de Silvestru Vârtosu, secretar.
După mai bine de trei decenii, Casa Centrală a Arma-
tei reintra în posesia unuia dintre spaţiile sale pe care
l-a transformat în sală de spectacole. Documentele
cercetate conduc la concluzia că această hotărâre a
fost determinată de necesitatea finalizării lucrărilor
de restaurare a clădirii, declanșate după cutremurul
din 1977. Acest transfer s-a făcut la solicitarea expre-
să a conducerii Ministerului Apărării Naţionale. Tot cu
prilejul lucrărilor de refacere a clădirii s-a reușit să se
dezafecteze și spaţiul în care a funcţionat magazinul
„Inox”. Erau recuperări necesare, instituţia reușind să-și
întregească patrimoniul.
În ultimii ani ai regimului Nicolae Ceaușescu, s-au
înregistrat iniţiative care reprezentau un pas înapoi
faţă de perioadele anterioare. Biroul Executiv al Consi-
liului de Conducere al Ministerului Apărării Naţionale a
analizat, în ședinţa sa din 24 aprilie 1988, situaţia lucră-
rilor de la Casa Centrală a Armatei și a decis schimba-
rea denumirii sălilor clădirii, precum și noua destinaţie
a fiecăreia.
Sala de Marmură a fost singura care și-a păstrat
denumirea, aceasta fiind destinată activităţilor orga-
nizate la nivelul conducerii ministerului, în special a
celor legate de relaţiile cu alte armate.
Sala Maură, situată în continuarea Sălii de Marmu-
ră, a fost redenumită„Sala Mihai Eminescu”, urmând să
fie folosită pentru întâlniri ale conducerii armatei cu
uniunile de creaţie plastică, literară și muzicală, mani-
festări prilejuite de sărbătorirea unor mari evenimente
istorice, gale de filme documentare etc. Sala de la eta-
jul trei, cu o capacitate de 100-120 de locuri, a primit
denumirea de „Alba Iulia”, fiind destinată activităţilor
de microgrup.
Sala Bizantină a fost rebotezată „Sala Voievozilor”,
în acest spaţiu urmând să se organizeze activităţi in-
ternaţionale la nivelul conducerii ministerului, pre-
gătirea demnitarilor, întâlniri cu scriitorii, cu oamenii
de știinţă, cu compozitorii etc. Sala Gotică a primit
denumirea de „Tineretului”, acest spaţiu fiind destinat
programelor de discotecă, reuniunilor cadrelor milita-
re și familiilor acestora, celebrării căsătoriilor tinerilor
ofiţeri, desfășurării ședinţelor de lucru ale cercurilor de
filatelie și numismatică.
