37
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
să avem un model de club, mai bine să avem un club
model”, cu referire precisă la necesitatea îmbunătăţirii
radicale a activităţii
6
.
În peisajul acestor instituţii, Cer-
cul Militar din București nu reprezenta o excepţie în
raport cu multe altele din provincie ce se confruntau
cu situaţii similare
7
.
Cercul Militar al ofiţerilor din garnizoana București
s-a confruntat și cu alte greutăţi legate inclusiv de mâ-
nuirea fondurilor bănești, atâtea câte existau în visteria
sa. În mod concret este vorba de așa numita „Afacere
Filostrat”, care a dat bătăi de cap câteva decenii. Deta-
liind, trebuie spus că iţele pornesc încă din anii 1886,
1889 și 1892, când diferiţi președinţi ai instituţiei, care
nu avea statutul de persoană juridică, au depus la Casa
de Depuneri și Consemnaţiuni diferite sume provenite
din cotizaţiile ofiţerilor. Astfel, colonelul Alexandru Tell
a depus 30 000 de lei, iar colonelul Budișteanu – 5 000
de lei, la care s-au adăugat 35 de obligaţiuni ale comu-
nei București în valoare de 17 500 de lei. De asemenea,
maiorul Hiotu a cumpărat trei obligaţiuni ce valorau
1 500 de lei; în sfârșit, intendentul Cămărășescu a de-
pus la aceeași instituţie șapte obligaţiuni în valoare de
7 500 de lei. În total, averea cercului, depusă la Casa
de Depuneri și Consemnaţiuni, a fost de 61 000 lei
8
.
În lunile august, noiembrie și decembrie 1893, casie-
rul cercului, locotenentul Filostrat, din Regimentul 10
artilerie, falsificând semnătura colonelului Alexandru
Tell, a ridicat aceste sume de la Casa de Depuneri și
Consemnaţiuni, frauda fiind descoperită la începutul
anului 1894, când o comisie ad-hoc condusă de in-
tendentul Cămărășescu a verificat starea financiară a
cercului. Suma lipsă era mai mare decât cea depusă la
Casa de Depuneri, ea cifrându-se la 87 791 lei și 22 de
bani. Acest lucru era imputabil atât celor care au mâ-
nuit fondurile, cât și Comitetului de conducere, care a
gestionat necorespunzător averea instituţiei. În mod
concret, până la 1 aprilie 1893, a funcţionat în calitate
de casier locotenentul Albu, din Regimentul 6 artile-
rie, care nu făcea parte din comitet. De la această dată,
sarcina i-a fost încredinţată locotenentului Filostrat,
din Regimentul 10 artilerie, care nici el nu făcea par-
te din comitet, așa cum prevedeau statutele votate la
mijlocul lunii decembrie 1876. În plus, nu exista nici
un proces-verbal prin care locotenentul Filostrat să fie
însărcinat în funcţia de casier
9
.
Într-o atare situaţie, s-a ales un nou comitet, com-
pus din colonelul Ion Borănescu (președinte), locote-
nent-colonelul Gh. Mareș, maiorul D. Oprișan și căpita-
nul Arthur Văitoianu. Noua conducere a luat mai multe
măsuri. L-a deferit Consiliului de Război al Corpului 2
armată pe locotenentul Filostrat, acesta fiind condam-
nat abia în 1895, după o serie de tergiversări. De ase-
menea, a imputat membrilor fostului comitet o parte
din suma delapidată, prevalându-se de faptul că aceș-
tia au încălcat statutele prin numirea unor casieri care
nu făceau parte din structura de conducere. Dar cea
mai importantă iniţiativa a fost acţionarea în judecată
a Casei de Depuneri și Consemnaţiuni pentru recupe-
rarea sumei. Aici a existat însă un mare impediment,
întrucât cercul nu era recunoscut ca persoană juridică
și nu avea dreptul de a acţiona în justiţie o altă insti-
tuţie sau persoană. Prin urmare, parte civilă în proces
s-a constituit Comandamentul Corpului 2 armată, el
plătind și cheltuielile de judecată, respectiv angajarea
unui avocat.
Procesul a avut o lungă și sinuoasă desfășura-
re, prelungindu-se până la Primul Război Mondial. În
primii ani, Cercul Militar a pierdut la toate instanţele,
acesta nefiind persoană juridică, ceea ce i-a obligat pe
foștii șefi ai instituţiei să acţioneze în instanţă Casa de
Depuneri și Consemnaţiuni în nume personal, Corpul
2 armată retrăgându-se din proces. Între cei care au
apărat în justiţie cauza Cercului Militar s-a numărat
și Take Ionescu (1858-1922), avocat de meserie, unul
