38
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
dintre proeminenţii oameni politici români din pri-
mele două decenii ale secolului al XX-lea
10
. A activat
în Partidul Conservator – unul dintre cele două mari
partide ale epocii, alături de liberali –, în gruparea ju-
nimistă. În 1908, a fondat Partidul Conservator-Demo-
crat, încercând să spargă, printr-o astfel de iniţiativă,
monopolul celor două formaţiuni. A fost de mai multe
ori ministru, remarcabilă fiind activitatea sa în fruntea
Ministerului de Externe în timpul guvernului condus
de generalul Alexandru Averescu (1920-1921). Vreme
de o lună a exercitat și funcţia de prim-ministru (17 de-
cembrie 1921-17 ianuarie 1921)
La cumpăna secolelor al XIX-lea și al XX-lea, Take
Ionescu a pledat gratuit pentru Cercul Militar în pro-
cesul intentat Casei de Depuneri și Consemnaţiuni. În
consecinţă, colonelul Gheorghe Mareș, președintele
Consiliului de administraţie al Cercului Militar, a pro-
pus în Adunarea generală din data de 29 ianuarie 1901
să se adreseze mulţumiri lui Take Ionescu pentru ser-
viciul prestat. Propunerea a fost votată în unanimitate
de toţi cei 250 de ofiţeri prezenţi
11
.
Odată depășit acest moment delicat, s-a încer-
cat revitalizarea activităţii cercului prin unele iniţiati-
ve îndelung reclamate de membrii săi. Poate cea mai
discutată dintre ele era problema seratelor dansante,
a balurilor pentru ofiţeri și familiile lor. În acest scop,
pentru anul 1895, s-a prevăzut suma de 3.000 de lei,
destinată achiziţionării produselor specifice bufetului
la un preţ modic, astfel încât consumaţia să fie acce-
sibilă pentru toţi membrii. În ședinţa comitetului din
4 ianuarie 1895, căpitanul Arthur Văitoianu a propus
ca în fiecare sâmbătă să aibă loc asemenea activităţi,
participanţii plătind doar jumătate din suma aferen-
tă, cealaltă fiind achitată de cerc. Pentru asigurarea
bufetului urma să se apeleze la cea mai bună casă de
cofetărie din București
12
. Propunerea nu a fost admi-
să, motivul invocat fiind capacitatea redusă a localului
cercului, care n-ar fi avut posibilitatea de a găzdui toţi
participanţii, despre care s-a estimat că vor fi în jur de
o mie. În cele din urmă s-a adoptat soluţia ca în fiecare
sâmbătă muzica militară să susţină concerte în localul
cercului, iar doritorii să poată participa achitând doar
jumătate din preţul consumaţiei, aceasta urmând să
fie asigurată de o casă specializată
13
.
În organizarea seratelor dansante, Cercul Militar
a trebuit să depășească nu numai modestia mijloace-
lor de care dispunea, ci și intenţia autorităţii tutelare,
respectiv Corpul 2 armată, de a aproba desfășurarea
reuniunilor vinerea, și nu sâmbăta seară. Comitetul a
rămas ferm pe poziţie, astfel că ele au avut loc sâmbă-
ta seara, așa cum, de fapt, ceruseră mai toţi membrii
cercului.
O altă iniţiativă importantă, cu ecou în rândul
membrilor cercului, a fost organizarea, la 25 martie
1895, a unei serate pentru copiii ofiţerilor din garni-
zoană. Ca și în cazul adulţilor, comitetul a compensat
parţial consumaţia micuţilor participanţi. Totodată,
s-au oferit gratuit 100 de cornete de bomboane, cum-
părate de la aceeași cofetărie„Nestor”, și s-a angajat un
actor-mim care a prezentat un mic spectacol
14
.
Raporturile dintre Cercul Militar și ministerul de
resort au constituit o altă problemă destul de sensibi-
lă. Autorităţile militare au utilizat localul pentru orga-
nizarea unor acţiuni precum concursurile de selecţie a
ofiţerilor pentru a urma studii în străinătate, instalarea
unei secţii de efecte ofiţerești, găzduirea casei de cre-
dit a ofiţerilor (precursoarea Casei Oștirii de mai târziu)
etc.
15
. În schimbul acestor facilităţi, Adunarea Generală
a cercului din 27 ianuarie 1895 a cerut acordarea de
către minister a unor compensaţii de genul: plata unei
jumătăţi din chiria localului, sumă ce se ridica la 4 450
lei; detașarea unor militari care să efectueze diverse
sarcini gospodărești; asigurarea unei cantităţi de lem-
ne pentru încălzire; plata unui abonament la „Monito-
