39
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
rul Oficial” și la „Monitorul Oastei” etc.
16
În funcţie de
disponibilităţi, dar și de puterea de convingere a co-
mitetului și, mai ales, a președintelui acestuia, ministe-
rul a onorat solicitările cercului care aveau un caracter
ciclic, repetându-se aproape anual. Totuși, în adunările
generale s-au exprimat opinii care solicitau ca spaţiile
Cercului Militar să nu mai fie puse la dispoziţia Minis-
terului de Război pentru lucrările diferitelor comisii,
întrucât, după cum aprecia căpitanul Lambru, la 27 ia-
nuarie 1895, ele funcţionau timp îndelungat, ceea ce
afecta desfășurarea programelor pentru ofiţeri
17
.
Instituţie de interes general. Noi statute
La mijlocul ultimului deceniu al secolului al XIX-
lea, trei probleme au stat pe agenda de lucru a Cercu-
lui Militar: obţinerea personalităţii juridice, revizuirea
statutului și localul de funcţionare.
Prima dintre ele era stringentă, deoarece activită-
ţile se diversificaseră, numărul membrilor sporise, iar
problemele deveniseră mult mai complicate. „Aface-
rea Filostrat”, prin care s-a delapidat o parte din averea
instituţiei, a demonstrat evident necesitatea obţinerii
personalităţii juridice de către Cercul Militar al ofiţeri-
lor din garnizoana București.
Pentru aceasta era nevoie de adoptarea unei legi
de către Parlamentul României, iar dreptul de iniţia-
tivă legislativă îl avea doar Ministerul de Război. Ge-
neralul Constantin Budișteanu, ministrul de resort (4
octombrie 1895–19 noiembrie 1896) a înţeles urgenţa
cererii și a introdus pe agenda parlamentară un pro-
iect de lege prin care Cercului Militar al ofiţerilor din
garnizoana București urma să i se acorde personalitate
juridică.
Generalul Constantin Budișteanu s-a născut la 4
noiembrie 1838, la București. Urmaș al unei vechi fami-
lii boierești, el a fost printre absolvenţii primei promoţii
a Școlii Militare din București (1854-1857). A urmat în
străinătate studii de stat major și a participat la războ-
iul de independenţă, în calitate de comandant al Regi-
mentului 6 Infanterie, fiind rănit. La 16 martie 1883, a
fost avansat general de brigadă, dar a părăsit serviciul
activ și a intrat în Partidul Naţional Liberal. A fost sena-
tor (1884) și deputat (1888). A revenit în cadrele active
și a îndeplinit funcţia de ministru de război în perioada
menţionată mai sus. A părăsit, din nou, armata intrând
în politică. Va face carieră, ajungând chiar președinte
al Senatului în perioada 28 ianuarie 1909–10 ianuarie
1911. S-a stins din viaţă la 7 noiembrie 1911
18
.
CumParlamentul era bilateral, era nevoie de apro-
barea celor două camere – Adunarea Deputaţilor și Se-
natul. Comitetul delegaţilor secţiunilor din Adunarea
Deputaţilor s-a întrunit sub președinţia lui A. Stolojan
și a ajuns la concluzia că proiectul de lege poate fi ex-
tins și la cercurile militare unde se aflau reședinţele
corpurilor de armată, respectiv Craiova, Galaţi și Iași.
Generalul Budișteanu a obiectat că acestea aveau un
număr mai mic de membri și fonduri reduse și, prin
urmare, acordarea acestui statut le-ar aduce puţine
beneficii. Dar, dacă deputaţii hotărau să le acorde per-
sonalitate juridică, el nu se va opune.
Supus la vot, proiectul de lege, care avea un sin-
gur articol, a primit, așa cum am arătat în primul ca-
pitol, aprobarea Adunării Deputaţilor. Un vot asemă-
nător a dat și Senatul, astfel că asociaţia ofiţerilor din
cea mai mare garnizoană a ţării a înregistrat un succes
important care i-a sporit prestigiul în viaţa culturală,
știinţifică și mondenă a Capitalei.
Ceva mai laborios a fost drumul spre adoptarea
noilor statute. O primă și importantă etapă a avut loc
la 25 martie 1894, în ședinţa adunării generale condu-
să de generalul Eraclie Arion, comandantul Corpului 2
armată, președintele de ordine al Cercului Militar. El a
