69
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
Varthiadi, comandantul Corpului 2 armată, președin-
tele de ordine al Cercului Militar, de astă dată discu-
tându-se, în sfârșit, problema începerii lucrărilor de
construcţie a palatului. Comitetul a hotărât ca elabo-
rarea planurilor și conducerea lucrărilor să se facă de
către arhitectul Maimarolu, iar planurile cele vechi să
fie modificate de către o comisie din care să facă par-
te, alături de Maimarolu, ofiţeri specialiști. Maimarolu
se angaja să modifice planurile în mod gratuit, dar
primea, în schimb, suma cerută prin oferta sa din 5 ia-
nuarie 1911, respectiv 4,5% din devizul întregii lucrări.
Din aceasta se scădeau cei 30 000 de lei, cât au costat
planurile iniţiale. Arhitectul Maimarolu și-a luat anga-
jamentul să finalizeze noile planuri în 15-20 de zile, în
așa fel încât la începutul lunii aprilie să fie pusă piatra
fundamentală a lucrării
31
.
Potrivit celor stabilite în Comitetul de administra-
ţie, clădirea trebuia să aibă un subsol, unde urmau să
fie instalate uzina electrică, sălile pentru diferite spor-
turi (scrimă, gimnastică, popice, tir), hala de bere, sala
de cinematograf, bucătăriile etc. La parter urmau a fi
instalate magazine de jur împrejur, restaurantul, iar
la etajul întâi saloanele cercului (un mare salon de re-
cepţie, flancat de două saloane destinate familiei re-
gale și doamnelor
32
) sala de biliard, biblioteca și sala
de lectură, sală pentru jocuri. La mezanin se avea în
vedere construirea unui mare amfiteatru circular (un
mic Atheneu) pentru conferinţe, adunări etc., precum
și trei săli pentru jocuri de război și camera comisarului
cercului. Etajele trei și patru erau destinate hotelului,
iar în mansardă urmau să fie amenajate camere pen-
tru servitori, un apartament pentru comisarul cercului,
debarale și magazii
33
.
Hotărârea finală a fost luată de Adunarea generală
extraordinară din 17 ianuarie 1911, convocată de ge-
neralul P. Varthiadi. Cum acesta nu a putut participa,
fiind bolnav, Adunarea a fost condusă de generalul
Mihai Boteanu, cel mai vechi general prezent la reu-
niune. Singura problemă dezbătută a fost cea a con-
struirii palatului Cercului Militar. Comitetul a prezentat
acelor prezenţi hotărârile sale, precum și dorinţa expri-
mată de regele Carol I ca lucrările să înceapă cât mai
curând. De altfel, generalul Varthiadi avea în intenţie
ca piatra fundamentală să fie pusă în ziua de 7 apri-
lie 1911, în preajma zilei de naștere a suveranului (10
aprilie 1839).
Comitetul a prezentat, de asemenea, și rentabili-
tatea viitoarei clădiri care, după calculele din acel mo-
ment, se ridica la 150.000 lei anual, rentabilitate ce era
dată de închirierea subsolului, a restaurantului, halei
de bere, magazinelor, hotelului etc.
34
.
La discuţii s-a arătat importanţa cu totul deosebită
a adunării, care era chemată să voteze începerea lucră-
rilor de construcţie, dar n-au lipsit disputele și opiniile
contrare. De pildă, generalul Alexandru Socec sublinia
că prin eliminarea ornamentaţiei, practic, viitorul palat
nu era finalizat și nu înţelegea raţiunea pentru care o
lucrare urma să înceapă și să nu poată fi terminată
35
.
Pe aceeași linie, colonelul Scarlat Panaitescu a
apreciat că planurile întocmite de arhitectul Maima-
rolu nu corespundeau necesităţilor Cercului Militare.
În consecinţă, el propunea încredinţarea lucrării unui
arhitect priceput, ceea ce ar fi avut drept consecinţă o
nouă amânare a începerii lucrărilor
36
. Căpitanul Eracle
Nicoleanu a criticat procedura înscrisă în Statutele din
1896, potrivit cărora comandantul Corpului 2 armată
numește Comitetul de administraţie. Pe cale de con-
secinţă, el aprecia că hotărârile comitetului nu aveau
legitimitate, Cercul Militar fiind o asociaţie benevolă a
ofiţerilor
37
.
Cu toate acestea, Adunarea generală a aprobat,
cu majoritate de voturi, următoarele hotărâri: înche-
ierea contractului cu arhitectul Maimarolu; începerea
lucrărilor de construcţie; contactarea unui împrumut
