56
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
cii”. Statuia reprezenta Pacea și avea 2,50m înălţime, iar
piedestalul pe care era așezată – 5 m. În jurul ei existau
alte patru statui mai mici, simbolizând Justiţia, Forţa,
Artele, Industria și Comerţul, plasate pe un soclu de
mari dimensiuni. Sub statuia centrală a fost construi-
tă o fântână cu trei bazine suprapuse
39
. Construcţia, la
care s-au folosit materiale ușoare, nu a rezistat decât
câteva luni.
Acest teren, pe care s-a scris o parte din istoria
Bucureștilor vreme de câteva secole, a fost cedat, prin
decizia Parlamentului, Ministerului de Război, pentru
localul Cercului Militar al ofiţerilor din cea mai mare
garnizoană a ţării. Tradiţia corpului ofiţeresc obliga la
construcţia unui edificiu prin care gloria și monumenta-
litatea de odinioară a Sărindarului să fie continuate. Bu-
cureștenii care ţineau la tradiţie au fost nemulţumiţi că,
după dărâmarea așezământului și construirea impună-
torului local, nu s-a mai pus nici un semn care să amin-
tească Sărindarul, loc în care s-a făurit și s-a scris, timp
de sute de ani, o parte din istoria cetăţii lui Bucur și chiar
a ţării. „Generaţiile viitoare, scria colonelul N. Popescu-
Lumină, nici nu vor bănui că pășesc pe locul unde a fost
odată cea mai vestită biserică bucureșteană”
40
.
„Marea chestiune a clădirii Palatului”
Încă înainte de votarea în Camera Deputaţilor a
legii de cedare a terenului, în rândul ofiţerilor din gar-
nizoana București s-a declanșat „marea chestiune a
clădirii Palatului”, după cum aprecia „Cercul Publicaţi-
unilor Militare”
41
. Cum obţinerea terenului era în curs
de rezolvare, alte două mari probleme trebuiau stabi-
lite: proiectul viitoarei construcţii și devizul general al
cheltuielilor.
Pentru coordonarea tuturor acţiunilor, coman-
dantul Corpului 2 armată, generalul Eraclie Arion, a
convocat, la 6 mai 1898, adunarea generală a ofiţerilor
din garnizoana București, membri ai Cercului Militar,
care a luat în discuţie măsurile pentru demararea con-
strucţiei. Au participat 240 de ofiţeri de toate gradele,
de la general la sublocotenent
42
. La începutul ședinţei,
ofiţerii din garnizoană au votat scrisori de mulţumi-
re pentru diriguitorii Adunării Deputaţilor, Senatului,
primului ministru, miniștrilor de război, precum și de-
putatului C.M. Ciocazan, raportorul legii prin care s-a
cedat terenul necesar construcţiei Cercului Militar
43
.
Generalul Arion a fixat importanţa aparte a aces-
tui moment din viaţa Cercului Militar, a garnizoanei
București și a întregii armate. După multe stăruinţe,
aprecia comandantul Corpului 2 armată, Parlamentul
a votat legea pentru acordarea terenului de la Sărindar
pe care să ne clădim„lăcașul nostru de întrunire și de
strângere a camaraderiei”. „Ceea ce clădim noi acum,
continua generalul Arion, nu va fi numai pentru noi, ci
și pentru generaţiunile viitoare și, prin urmare, fieca-
re trebuie să-și dea concursul său, să-și arate părerile,
căci după chibzuinţa ce vom pune noi acum în aceas-
tă foarte importantă cestiune, așa vom fi judecaţi de
posteritate”
44
.
Discuţiile au fost foarte animate, iar numărul și
varietatea propunerilor, foarte mare. În cele din urmă,
membrii cercului au votat pentru construirea unui pa-
lat reprezentativ, care să dispună de toate facilităţile
pentru desfășurarea tuturor activităţilor specifice unui
cerc militar de mărimea și importanţa celui din Capi-
tala ţării.
O a doua problemă dezbătută de adunare se re-
ferea la arhitecţii care vor proiecta viitorul palat. Ge-
neralul Ion Argetoianu, tatăl viitorului om politic și
memorialist Constantin Argetoianu, a propus să se
organizeze un concurs general între toţi arhitecţii Ro-
mâniei, cu trei premii: premiul întâi de 9 000 de lei, al
doilea de 5 000 de lei, iar al treilea de 3 000 de lei. El a
