117
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
catorilor politici din unităţi care, fiind „nepregătiţi, nu-
și pot îndeplini misiunile”
29
.
Ziua Armatei Roșii, la 23 februarie 1946, a oferit
prilejul unei întregi serii de serbări, conferinţe, întâlniri
etc. La Cercul Militar, generalul Ivan Zaharovici Susai-
kov, înlocuitorul președintelui Comisiei Aliate de Con-
trol, a dat o recepţie la care au luat parte regele Mihai,
regina mamă Elena, principesa Elisabeta, Guvernul și
fruntași ai Partidului Comunist.„Recepţia, își amintește
Constantin Sănătescu, a constat din coruri și dansuri
bine prezentate de trupe rusești, urmate de un ban-
chet ca în timpurile bune”
30
.Un alt participant, genera-
lul C. V. R. Schuyler, șeful Misiunii militare americane în
România, are o altă perspectivă asupra evenimentului:
„Ziua Armatei Roșii a fost sărbătorită de rușii de aici, cu
pompa și ceremonialul cuvenite […]. Comisia Aliată de
Control a organizat sâmbătă seară o recepţie de gală și
un bal la Cercul Militar. Spre marea mea surprindere, la
acest eveniment și-au făcut apariţia Regele și Regina,
împreună cu prinţesa Elisabeta. Era prima oară când o
vedeam pe prinţesa Elisabeta printre membrii familiei
regale”
31
.Masa a fost opulentă, dar, expresie a stării de
lucruri din România, locurile de onoare au fost ocupa-
te de ruși, de familia regală și de membrii Guvernului.
„Viceamiralul de Le Rougetel (reprezentant al Misiunii
diplomatice britanice – n.n.), de Berry (reprezentantul
politic al S.U.A. în România – n.n.) și cu mine, am pri-
mit locuri în coada mesei și ni s-a acordat foarte puţină
atenţie pe toată durata serii”
32
.
La 30 martie, tot la Palatul Cercului Militar, în onoa-
rea mareșalului F.I. Tolbuhin, a avut loc un dejun la care
au luat parte primul ministru Petru Groza, GheorgheTă-
tărăscu, vicepreședintele Consiliului de Miniștri, mulţi
generali ruși și români. În cadrul discursurilor s-a avan-
sat ideea necesităţii stabilirii unei convenţii între armata
sovietică și cea română deoarece, în cazul unui conflict
armat, cele două armate trebuiau să coopereze
33
.
La 10 mai 1946, Ziua Naţională a României la
acea dată, au avut loc o serie de manifestări care au
evidenţiat popularitatea regelui. Ministrul de Război,
generalul Constantin Vasiliu Rășcanu, a oferit, la Pa-
latul Cercului Militar, un prânz oficial la care au luat
parte regele și multe alte notabilităţi. În jurul clădirii
s-a strâns o mare mulţime care scanda numele monar-
hului. Acesta a ocupat locul de onoare, în apropierea
sa aflându-se Petru Groza, primul ministru, generalii F.
I. Tolbuhin, președintele Comisiei Aliate de Control, și
I. V. Susaikov. C. V. R. Schuyler sesizează, din nou, dife-
renţa de tratament: „Demn de remarcat este faptul că
viceamiralul Stevenson, șeful Misiunii militare engleze
în România, cu dl. Berry și dl. Halman, reprezenantul
politic britanic, nu ne aflam la masa de onoare, ci ni
s-au dat locuri destul de depărtate, lângă miniștrii mai
puţin importanţi ai guvernului. Pe dl. Berry și pe mine
ne-a deranjat acest tratament, iar eu am adus la cu-
noștinţa Guvernului, prin ofiţerii noștri de legătură, că
m-am simţit ofensat”
34
.
Asemenea atitudini nu au schimbat cursul eveni-
mentelor din România care evoluau clar spre totalita-
rism. O etapă importantă au fost, așa cum am precizat,
alegerile din 19 noiembrie 1946. În pregătirea lor, la 11
septembrie, la Cercul Militar au fost convocaţi toţi ge-
neralii comandanţi de mari unităţi. Scopul a fost mo-
bilizarea armatei pentru viitoarea confruntare electo-
rală. Au vorbit, între alţii, Petru Groza, Miron Constan-
tinescu, subsecretar de stat la economia naţională, și
generalul C. V. Rășcanu. S-a constituit un birou elec-
toral, condus de generalul Mihail Lascăr, și s-a cerut în
mod expres ca armata să voteze cu Guvernul
35
.
Martor al vremurilor, Cercul Militar a devenit, în-
cet, încet, unul din locurile preferate de întâlnire a
noilor stăpâni ai ţării. Nu peste mult, își va schimba și
numele, pentru a marca, și pe această cale, ruptura cu
tradiţiile românești.
