119
O tradiţie deturnată
Eliminareamonarhiei dinviaţa societăţii românești
și proclamarea Republicii în aceeași zi, 30 decembrie
1947, au reprezentat începutul declanșării unui atac
masiv al comuniștilor asupra societăţii românești. Mă-
surile s-au succedat într-un ritm rapid, afectând toate
segmentele vieţii sociale. Ele au fost însoţite de repre-
siuni deosebit de dure, zeci și sute de mii de oameni,
de la politicieni și intelectuali până la simpli muncitori
și ţărani căzându-i victime. Totul a fost demolat și s-a
instituit, prin forţă și teroare, un sistem de împrumut
care nu ţinea cont de tradiţiile românești
1
.
În acest context, instituţia cercurilor militare nu
avea cum să scape de noul tăvălug al istoriei. În pri-
măvara anului 1949, pe baza Deciziei ministeriale nr.
161, cercurile militare au fost desfiinţate și s-au cre-
at casele armatei de garnizoană, instituţii care erau
destinate ofiţerilor, subofiţerilor, salariaţilor civili și
familiilor acestora. Casele armatei erau subordonate
comandanţilor secunzi politici de garnizoană. Ulteri-
or, s-a adoptat denumirea de „casă a ofiţerilor” pentru
ca, după o perioadă, să se revină iarăși la denumirea
de case ale armatei. În decizia respectivă se preciza că
instituţia de acest gen din capitala ţării va purta de-
numirea de Casa Centrală a Armatei. În 1953, s-a emis
„Regulamentul de funcţionare a caselor ofiţerilor din
Forţele Armate ale Republicii Populare Române” în
care se arată că „întreaga activitate a caselor ofiţeri-
lor se desfășoară în conformitate cu hotărârile C.C. al
P.M.R. în problemele ideologice, în conformitate cu re-
gulamentele militare, ordinele ministrului forţelor ar-
mate și directivele D.S.P.A (Direcţia Superioară Politică
a Armatei)”
2
.
Printre formele de activităţi preconizate erau cer-
curi știinţifice, tehnice, cursuri, spectacole și concerte,
conferinţe pe teme politice, expoziţii de artă plastică
etc. De asemenea, pe lângă casele armatei au funcţi-
onat universităţile serale de marxism-leninism și șco-
lile serale de partid, forme de îndoctrinare politică a
cadrelor armatei. Potrivit documentului, casele arma-
tei erau subordonate organelor politice ale regiunilor
militare și comandamentelor de armă, iar activitatea
cotidiană era condusă de șeful garnizoanei și locţiito-
rul său politic.
Casele armatei, chiar dacă aveau unele similitu-
dini cu „fostele cercuri militare”, erau instituţii diferite.
Cercurile militare erau instituţii de drept privat ale ofi-
ţerilor și subofiţerilor fiind, cu alte cuvinte, o expresie a
iniţiativei acestora. Erau conduse de comitete alese de
adunările generale ale cadrelor militare (ofiţeri, subo-
fiţeri) din fiecare garnizoană, iar fondurile proveneau,
în cea mai mare parte, din cotizaţiile membrilor. Casele
armatei erau instituţii ale regimului comunist, servind
C a p i t o l u l V I I I
CASA CENTRALĂ A ARMATEI (1948-1989)
