94
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
că aceasta a mobilizat mai toate energiile ofiţerilor din
garnizoană, dar și ale autorităţilor militare superioare.
Lipsa banilor și situaţia juridică neclară au fost
cauzele cele mai importante pentru care în anul 1919
s-au efectuat puţine lucrări de finisare a clădirii. În anul
1920, situaţia s-a îmbunătăţit într-o anumită măsură
deoarece problemele financiare și-au găsit o rezolvare
parţială. Ca urmare, s-a lucrat la pardoselile de mozaic
în sălile de la subsol (Bizantină, Gotică, Norvegiană),
completându-se feroneria de la uși și ferestre, execu-
ţia fiind asumată de Casa Haug. De asemenea, s-au
întreprins demersuri pentru cumpărarea instalaţiilor
de încălzire și aducerea mobilierului comandat înainte
de război la Casa Maple din Paris
16
, în acest scop fiind
trimis în Franţa Ernest Doneaud, arhitectul însărcinat
cu proiectarea și executarea interioarelor palatului. La
18 mai 1919, din Paris, el scria președintelui Comite-
tului de administraţie că a luat legătura cu respectiva
casă, că a refăcut dosarul și că s-a interesat de stadiul
de execuţie a mobilierului comandat înainte de răz-
boi. Doneaud mai aducea la cunoștinţă că mobilierul
era executat aproape în totalitate, acesta urmând a
fi expediat în ţară de la Paris sau Londra în circa șase
luni. Fapt important, Casa Maple menţinea condiţiile
și preţurile stabilite în deviz, ceea ce reprezenta o fa-
cilitate importantă ţinând cont de inflaţia generată de
război
17
.
Costul mobilierului era de 311 135 franci, din care
Cercul Militar plătise deja 100 000 franci. Mobilierul era
preluat de Cercul Militar la Paris și Londra, transportul
căzând în sarcina sa, iar Casa Maple avea obligaţia să
desfacăși săaranjezemobilierul înpalatul dinBucurești,
toate cheltuielile de deplasare fiind suportate de către
Cercul Militar. Cercul Militar însă nu mai avea această
sumă, astfel că au început tatonările pentru găsirea ei,
pentru rezolvarea situaţie implicându-se și Ministerul
de Război, care a făcut demersuri pe lângă Ministerul
de Finanţe
18
. Întrucât suma era desul de mare, prin ne-
gocieri, Casa Maple a acceptat plata sumei restante în
două rate, prima la începerea transportului și a doua în
anul 1924, în momentul expirării garanţiei mobilieru-
lui. Problema a ajuns în Guvernul român care, în ședin-
ţa din 12 noiembrie 1921, sub semnătura lui Alexandru
Averescu, a aprobat Raportul ministrului de Război nr
653 din 8 aprilie 1921. În consecinţă, a aprobat să se
dea în compensaţie caselor Maple și Belville din Paris
și Sulzer din Elveţia, 200 de vagoane de benzină sau
petrol în contul datoriilor Cercului Militar
19
. Dar condu-
cerea Cercului Militar nu a putut găsi o bancă dispusă
ca să accepte aceste „aranjamente financiare”. În cele
din urmă, s-a apelat la Banca Naţională, care a aprobat
întreaga sumă. Transportul mobilierului – asigurat pen-
tru suma de 11 000 000 lei – s-a realizat de către Casa
Fuller & Kohler atât pe cale maritimă, cât și pe calea
ferată astfel că, în luna decembrie 1922, o dată sosit în
ţară, a început să fie instalat în sălile palatului Cercului
Militar.
O altă acţiune importantă a vizat cumpărarea in-
stalaţiilor de încălzire și ventilaţie. Cum ofertele au fost
apreciate drept foarte scumpe s-a hotărât ca acestea să
fie executate în regie de către comitet cu ajutorul ingi-
nerului Lupescu. Aparatele au fost cumpărate din Ger-
mania și, la 8 decembrie 1922, a început instalarea lor.
În anul 1921 s-au produs iar schimbări în organe-
le de conducere a cercului, Corpul 2 armată numind
un nou comitet de direcţie (administraţie) compus din
generalul Ion Mihăiescu (președinte) și din coloneii
Victor Zottu, Gabriel Negrei și Grigore Constandache.
În cursul anului, colonelul Victor Zottu a fost înaintat la
gradul de general și numit președinte în locul genera-
lului Ion Mihăiescu, de acum înainte el fiind cel care va
deţine un rol foarte important în finalizarea lucrărilor
de construcţie și inaugurare a palatului. Totodată, s-au
format trei„subcomisiuni”, câte una pentru terminarea
