101
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
inspectori generali de armată, foștii șefi ai Marelui Stat
Major, foștii comandanţi ai Corpului 2 armată și foștii
președinţi ai Comitetului de administraţie și ai comite-
tului de direcţie
50
.
Organele de conducere erau compuse din: adu-
narea generală, consiliul superior de conducere, co-
mitetul de direcţie, comitetul de cenzori. Adunarea
generală nu mai era compusă din toţi ofiţerii garnizoa-
nei, ci dintr-un număr mult mai restrâns de persoane.
Adunarea era compusă din secretarul general al Mi-
nisterului Apărării Naţionale sau un general delegat al
său, subșeful Marelui Stat Major sau un general dele-
gat al său, șefii de stat major ai inspectoratelor genera-
le de armată, de corpuri de armată, de arme și servicii,
însoţiţi fiecare de câte un ofiţer superior, comandanţii
de brigadă din garnizoana București, șefii de corpuri și
servicii asimilate cu regimentul și comandantul Școlii
militare de ofiţeri, asistaţi de câte un ofiţer superior și
doi căpitani fiecare. Toţi aceștia trebuiau să participe
obligatoriu la adunare. În plus, facultativ puteau să ia
parte toţi generalii activi de toate gradele care se aflau
cu serviciul în garnizoana București.
Adunarea generală se convoca, de obicei, în luna
aprilie și dezbătea darea de seamă pe anul anterior,
descărca vechiul comitet și stabilea bugetul. Tot în sar-
cina adunării generale cădea și modificarea statutului,
care se putea realiza cu aprobarea a 2/3 din cei pre-
zenţi la ședinţă
51
.
Un alt organism era Consiliul superior de condu-
cere, în compunerea acestuia intrând comandantul
Corpului 2 armată, în calitate de președinte, toţi co-
mandanţii de divizie cu sediul în garnizoana București,
câte un general de brigadă sau colonel comandant
de brigadă, reprezentanţi ai corpurilor de vânători de
munte, grăniceri, ai jandarmeriei rurale, Comanda-
mentului 2 teritorial, un general de brigadă desemnat
de Ministerul Apărării Naţionale și un general desem-
nat de Marele Stat Major, președintele Comitetului de
direcţie în calitate de referent.
Ședinţele acestuia se desfășurau lunar, iar printre
atribuţiuni figurau: aprobarea regulamentului servi-
ciului interior al cercului; numirea Comitetului de di-
recţie și al cenzorului; numirea și revocarea întregului
personal civil al Cercului Militar, aprobarea programe-
lor de lucru; stabilirea formei definitive a bugetului;
aprobarea închirierii spaţiilor clădirii până la 500 000
lei. Activitatea membrilor Consiliului superior de con-
ducere era pur onorifică.
Comitetul de direcţie avea ca președinte și vice
președinte, câte un general de brigadă, șase colonei
din diferite arme și servicii, un colonel sau locotenent-
colonel ca raportor financiar și un maior ca secretar. Ei
se numeau pe un termen de un an cu posibilitatea de
reînnoire. Comitetul de direcţie era organul de execu-
ţie al instituţiei
52
.
Comitetul de cenzori era un organ de control al
comandamentului Corpului 2 armată și al Adunării
generale și se subordona președintelui Consiliului su-
perior de conducere. Se compunea dintr-un general
de brigadă, ca președinte, și din trei-patru colonei sau
locotenent-colonei.
Regulamentul statutului era un document tehnic
care preciza modul de desfășurare a activităţii Cercului
Militar, devenit, în anii interbelici, o instituţie comple-
xă. Astfel, activitatea cercului se împărţea în mai multe
ramuri sau servicii: tehnic, cămin (hotel), popotă, cul-
tural, distractiv, juridic, personal și administrativ. Aces-
te servicii erau coordonate de către membrii Comite-
tului de direcţie.
Modificările aduse componenţei adunării ge-
nerale și crearea unei verigi suplimentare în actul de
conducere a cercului au la bază mai multe cauze. În
primul rând, în perioada interbelică a sporit conside-
rabil numărul ofiţerilor din Capitală, care a variat în
