131
Cercul Militar redivivus
După 1989, casele armatei și-au păstrat profilul
de instituţii cultural-educative pentru corpul de cadre:
ofiţeri și subofiţeri, salariaţi civili și membri de familie
ai acestora. Conţinutul activităţilor a fost modificat,
eliminându-se aspectele de ordin politic și ideologic
care au predominat în ultimii ani ai regimului comu-
nist. Concomitent, s-a elaborat o serie de documente
cu caracter de directivă, ce a contribuit la așezarea ac-
tivităţii acestor instituţii pe baze noi. Unul dintre aces-
te documente este Ordinul General nr. 3 din 13 ianu-
arie 1992, prin care s-au aprobat „Normativele privind
organizarea și funcţionarea cercurilor militare”
1
. Do-
cumentul – semnat de generalul-locotenent Nicolae
Spiroiu, ministrul departamentului de resort – intrat
în vigoare la 1 martie 1992, stipula transformarea ca-
selor armatei în cercuri militare. Acestea erau instituţii
de cultură destinate desfășurării de activităţi cultu-
ral-artistice, recreative, de turism și agrement pentru
cadrele militare și salariaţii civili din unităţile militare
și membrii familiilor acestora, studenţi și elevi militari,
militarii în termen, cadrele militare în rezervă și în re-
tragere, veteranii de război.
Cercurile militare se înfiinţau cu aprobarea minis-
trului Apărării Naţionale, în garnizoanele în care era
dislocat cel puţin un regiment și unde exista un local
corespunzător, aflat în proprietatea Ministerului Apă-
rării Naţionale. Acolo unde nu erau îndeplinite condi-
ţiile de mai sus, se puteau înfiinţa cluburi de garnizoa-
nă.
Cercurile militare se subordonau comandantului
de garnizoană, ce stabilea și un comitet de coordona-
re din care făcea parte, obligatoriu, și șeful instituţiei.
Acesta din urmă se numea de către comandantul ar-
matei (comandamentului, inspectoratului general de
armă), cu avizul Departamentului pentru Învăţământ,
Știinţă și Cultură
2
.
Localul unui cerc militar trebuia să dispună de
o sală de spectacole, de săli de dans, de protocol, de
spaţii pentru activitatea cursurilor, cenaclurilor și for-
maţiilor artistice, jocuri individuale, sală de lectură,
bibliotecă etc. În spaţiile cercurilor militare, puteau
funcţiona librăria militară (punct de desfacere a cărţii
și presei), popota garnizoanei, restaurantul militar, ca-
mere de oaspeţi etc.
3
.
Potrivit documentului, cercurile militare reali-
zau o suită de activităţi culturale, artistice, recreative,
mondene, sportive, de pregătire a cadrelor militare
și a membrilor de familie ai acestora, de turism și de
agrement etc.
După cum se observă, prin revenirea la denumirea
de cercuri militare, s-a încercat reînnodarea unei tra-
diţii, realizată însă numai parţial, deoarece acestea nu
C a p i t o l u l I X
CERCUL MILITAR NAŢIONAL – ATENEU AL OȘTIRII ROMÂNE
