63
Speranţe amânate la început de veac
Noul secol, al XX-lea, ce avea să devină cea mai
dramatică perioadă din istoria omenirii, a început sub
auspicii favorabile – așa cum se încheiase și cel pre-
cedent – pentru societăţile europene, aflate sub zodia
lipsită de griji, dar plină de speranţe, a ceea ce istoricii
au numit„la belle époque”
1
. Nimic nu părea să întune-
ce orizontul de așteptare al oamenilor și al societăţii
existând, peste tot, convingerea că progresul omenirii
este neîntrerupt, iar viitorul luminos.
O serie de invenţii tehnice (telefonul, automobi-
lul, avionul ș.a.) se dovedeau promiţătoare pentru so-
cietate, literatura și artele înfloreau, iar războaiele erau
rare și, oricum, ele afectau în mică măsură continen-
tul european (anglo-bur, ruso-japonez etc.). Societa-
tea românească nu făcea excepţie. Ţara se găsea sub
conducerea autoritară, dar înţeleaptă a regelui Carol
I, viaţa politică, deși gălăgioasă la suprafaţă, se stabi-
lizase în fond, se construia destul de mult, mai ales în
unele orașe, iar progresul era evident. În mediul rural
însă disparităţile sociale erau mari și contradicţiile pu-
ternice. Deși la început de veac exista o criză financiară
serioasă, societatea românească nu își vedea viitorul
compromis. În 1901 s-au sărbătorit 1800 de ani de la
venirea lui Traian pe aceste locuri, prilej de a evoca ne-
cesitatea unităţii neamului. Același lucru a fost sublini-
at și în anul 1904, când s-au împlinit patru sute de ani
de la moartea lui Ștefan cel Mare, ilustră personalitate
a evului mediu românesc.
În 1906 au avut loc ceremonii fastuoase prilejuite
de împlinirea a 40 de ani de domnie a regelui Carol I,
iar Bucureștiul a fost centrul acestora. Cu acest prilej,
capitala s-a îmbogăţit și cu un splendid parc, construit
la poalele dealului Filaret, acolo unde, la 1848, mulţi-
mea ieșise la revoluţie.
A venit însă anul 1907 ca o lovitură, parcă, din se-
nin, care a zguduit puternic conștiinţa publică. Dinco-
lo de dramatismul evenimentelor, Răscoala din 1907 a
relevat necesitatea reformelor, mai ales a celei agrare
2
.
S-a declanșat o amplă dezbatere la nivelul clasei poli-
tice și, în cele din urmă, reformele (agrară și electorală)
au fost votate în 1913, la putere fiind Partidul Liberal
3
.
N-a mai fost timp ca ele să fie aplicate deoarece a venit
pe neașteptate războiul, mai întâi cel balcanic (1913),
la care armata a luat parte. Nu s-au purtat lupte, dar
campania peste Dunăre a evidenţiat serioase caren-
ţe în structura organizatorică, în dotarea tehnică și în
echiparea efectivelor, în pregătirea corpului de cadre
și a trupei. Sfârșitul acţiunii cu rezultat concret, capitu-
larea Bulgariei și preluarea sudului Dobrogei (Cadrila-
ter), a contribuit, pe lângă procopsirea cu un dușman,
la instalarea unei stări de euforie fără suport, preludiu
la marea catastrofă din toamna anului 1916
4
.
C a p i t o l u l I V
PALATUL – DE LA PROIECT LA EDIFICIU
