76
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
prima însemnare datează din 12 august 1912, prin
care se punea în vedere antreprenorilor să ia măsuri
grabnice pentru a mări numărul căruţelor în vederea
scoaterii pământului din șantier
57
. Ultimul ordin datea-
ză din 5 septembrie 1915 și privea o serie de retușuri
ale faţadelor dinspre strada Sărindar și bulevardul Re-
gina Elisabeta
58
.
Analiza
Registrului de ordine
pune în evidenţă o
serie de probleme cum ar fi: disputele dintre arhitect
și generalul Vasile Zottu, dintre arhitect și antrepriză,
greutăţile determinate de natura specială a solului,
organizarea defectuoasă a muncii pe șantier în unele
perioade (care a avut drept rezultat surparea maluri-
lor), impactul unor evenimente politice (cum ar fi cam-
pania din anul 1913 a armatei române în sudul Dunării
sau declanșarea Primului Război Mondial) etc. Docu-
mentele militare confirmă această permanentă stare
de tensiune care a însoţit lucrările de construcţie a pa-
latului Cercului Militar, determinate, pe de o parte, de
multitudinea problemelor care se impuneau a fi rezol-
vate, iar pe de altă parte, de disputa cu tentă personală
dintre arhitectul Maimarolu și generalul Vasile Zottu
59
.
Lucrările au fost supravegheate, din partea Comi-
tetului de direcţie, de către căpitanul (ulterior colonel)
Gheorghe Rădulescu și de locotenent-colonelul (ajuns
general după război) Victor Zottu.
Cu toate acestea, acestea s-au desfășurat cu difi-
cultate. La 24 februarie 1913,
Registrul de ordine
con-
semna că, în pofida atenţionărilor, nu s-au luat măsuri
pentru a se bate pilonii până la cota 7,50. Dirigintele de
șantier, căpitanul Gheorghe Rădulescu, soma antrepri-
za că va sista lucrările dacă nu se respectau reglemen-
tările. La 11 martie 1913, avea loc o nouă atenţionare
pe aceeași temă. Peste o lună, la 11 aprilie 1913, an-
trepriza era din nou somată ca să organizeze lucrările
de șantier în mod corespunzător, deoarece acestea se
desfășurau„în cele mai rele condiţiuni”.
31
Confruntările dintre Dimitrie Maimarolu și Comi-
sia de direcţie, condusă de generalul Vasile Zottu, au
continuat pe tot timpul lucrărilor. Arhitectul punea în
vedere antreprizei, la 9 mai 1913, să nu execute ordi-
nele Comisiei de direcţie fără avizul său, deoarece el
avea răspunderea întregii construcţii
60
.
Pentru a preveni incidentele de acest fel, s-a luat
măsura ca ordinele către antrepriză să fie semnate de
reprezentantul Comisiei de direcţie și de arhitectul
Dimitrie Maimarolu. În felul acesta, atmosfera s-a mai
destins și lucrările au continuat în ritm ceva mai alert.
Până în toamna anului 1913 când, practic, lucră-
rile au fost sistate, clădirea a fost ridicată până la cota
de 8 metri, construindu-se fundaţiile și placa de beton
armat
61
.
În Darea de seamă pe anul 1913, Comitetul de di-
recţie își exprima convingerea că edificiul va fi termi-
nat în primele zile ale anului 1915, când se spera că va
avea loc și inaugurarea. De asemenea, Adunarea ge-
nerală era informată că, în final, Cercul Militar va avea
57 de camere, care vor funcţiona în regim de hotel
pentru ofiţeri. Pentru a plăti anuitatea de 85.000 lei la
împrumutul contractat, s-a decis închirierea unor încă-
peri ale cercului, solicitându-se oferte în acest sens
62
.
Campania de lucru pe anul 1914 a început mai
bine decât cea din anul precedent. La 31 martie 1914,
reprezentantul Comisiei de direcţie, locotenent colo-
nelul Victor Zottu cerea antreprizei ca lucrările să fie
terminate cel mai târziu la 1 ianuarie 1915, pentru că la
23 aprilie același an magazinele să poată fi închiriate,
pentru a plăti rata la împrumut
63
.
La 15 aprilie 1914, Comisia de direcţie a hotărât
ca generalul Vasile Zottu să conducă de acum înainte
lucrările de execuţie, el fiind ajutat de locotenent-co-
lonelul Victor Zottu
64
. În cursul anului 1914, construc-
ţia Palatului Cercului Militar s-a încheiat la roșu și s-a
învelit. Dacă nu izbucnea războiul european, aprecia
