81
Campania din toamna anului 1916
Până la jumătatea lunii august 1916, când Româ-
nia a intrat în război alături de Antantă, Cercul Militar
din București a fost condus de un Comitet de direc-
ţie, acesta avându-l în frunte pe generalul Dumitru
Iliescu (președinte) și, ca membri, pe colonelul Victor
Zottu, locotenent-colonelul Eracle Nicoleanu și maio-
rul Cezar Ionescu. La 10 august 1916, Corpul 2 armată
a numit alt comitet, condus de generalul Constantin
Iancovescu, și care mai îi avea în componenţă pe co-
lonelul N. Alevra, maiorul E. Rădulescu și pe căpitanul
Constantin Hârjeu
1
.
Aceste schimbări erau determinate de evoluţia
evenimentelor prin care trecea ţara. Generalul Vasile
Zottu fusese numit, la 1 aprilie 1914, șef al Marelui
Stat Major, iar la 15 august 1916, a fost mobilizat ca șef
al Marelui Cartier General. Acesta era însă bolnav și, în
plus, asupra sa planau suspiciuni de colaborare cu Pu-
terile Centrale. În aceste condiţii, conducerea operaţi-
unilor armatei române a fost exercitată de generalul
Dumitru Iliescu, subșef al Marelui Stat Major, apropiat
al lui Ion I.C. Brătianu. Dar și generalul Dumitru Iliescu
a fost o personalitate controversată, mulţi generali și
ofiţeri români acuzându-l de incompetenţă și impu-
tându-i înfrângerile din toamna anului 1916
2
.
În noaptea de 15/28 august 1916, marile unităţi
ale Armatelor 1, 2 și 4 (de Nord) au traversat Carpaţii,
intrând în Transilvania. Ofensiva se desfășura cu suc-
ces, amintind de acţiunea din 1913, iar opinia publi-
că era entuziasmată de faptele de arme ale ostașilor
români. Pe fondul victoriilor obţinute la vest și nord
de munţi, a căzut ca un trăznet înfrângerea rușinoasă
de la Turtucaia (19-24 august/2-6 septembrie 1916).
A fost un adevărat șoc, căci Turtucaia, aflată pe ma-
lul drept al Dunării, organizată ca un„cap de pod fără
pod”, așa cum o descria Alexandru Averescu, se afla la
60 kmde București. Dintr-o dată, perspectivele opera-
ţiilor s-au schimbat radical, iar societatea românească
părea a conștientiza drama războiului și nepregătirea
României pentru această mare confruntare.
Cronicar lucid – câteodată cinic, dar mai întot-
deauna fidel – al acelor vremuri dramatice, Constan-
tin Argetoianu nota în memoriile sale: „Turtucaia în-
seamnă o dată mare în evoluţia politică a ţării noastre.
Odată cu căderea Turtucaiei au căzut și solzii celor mai
mulţi, s-a prăbușit întreaga schelărie politică ridicată
de regele Carol I, în lunga sa domnie, în jurul statului
român. Cu Turtucaia a început la noi ura împotriva par-
tidelor. Turtucaia a pus în plină lumină goliciunea oa-
menilor, cărora ţara le încredinţase soarta ei, aproape
fără nici un control. Cu Turtucaia a luat naștere la noi o
mentalitate nouă și se poate zice că odată cu dezastrul
C a p i t o l u l V
ÎN VREME DE RĂZBOI (1916-1918). „ÎNCHISOAREA REBELILOR”
