45
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
generală din 31 ianuarie 1897, locotenent-colonelul
Georgescu, din Statul Major Regal, propunea înfiin-
ţarea unei săli de scrimă, care era, după opinia sa, o
necesitate. Cunoscând că instituţia nu dispunea de un
spaţiu adecvat, el avansa soluţia închirierii unei săli,
unde, de trei ori pe săptămână, doritorii să poată prac-
tica acest sport atât de îndrăgit
46
.
Totuși, abia la 21 octombrie 1905, după ce institu-
ţia funcţiona în alt local, se decidea ca sala de scrimă
să se deschidă cu începere de la 1 noiembrie același
an, programul funcţionând în toate zilele lucrătoare,
între orele 17.00-19.00. Profesorul angajat era Nicolae
Sp. Bădescu, acesta primind două sute de lei pe lună
pentru serviciile oferite.
Dar și aici numărul participanţilor a fost destul de
restrâns, ceea ce a determinat reducerea numărului
ședinţelor săptămânale de la șase la trei, respectiv în
zilele de luni, miercuri și vineri. Sala, devenită dispo-
nibilă în celelalte zile, se punea la dispoziţia copiilor
ofiţerilor mai mari de 12 ani
47
, dar nici această formulă
nu a funcţionat mult timp, astfel că s-a recurs la soluţia
angajării unui profesor de scrimă (H. Pipart era numele
lui) care să ofere lecţiile respective la sala lui proprie,
din Calea Victoriei. Ședinţele, cu o durată tot de două
ore, se desfășurau de trei ori pe săptămână, numărul
participanţilor fiind de 40-50
48
. Cât privește alte spor-
turi de interior – cum ar fi tirul sau gimnastica de salon
–, acestea nu au putut fi practicate din cauza spaţiilor
insuficiente.
Tot datorită slabului interes, concretizat în numă-
rul redus de persoane participante, nici cursurile de
limbi străine nu au fost organizate regulat. Doar înmo-
mentul în care se găseau destui doritori pentru a învă-
ţa sau pentru a-și perfecţiona o limbă străină, Cercul
Militar proceda la organizarea lor, cum s-a întâmplat
la 18 ianuarie 1908, când a început cursul de limbă
engleză, profesor fiind Henry L. Loliot. Responsabil cu
acest curs a fost însărcinat căpitanul Mihail D. Ștefan
din Regimentul 1 geniu, care avea obligaţia monitori-
zării desfășurării ședinţelor de pregătire
49
.
În anul 1912/1913, Cercul a organizat cursuri de
învăţare a limbilor franceză și engleză, dar la 1 aprilie
1913 acestea au fost suspendate, întrucât, de aseme-
nea, numărul ofiţerilor înscriși a fost prea mic
50
.
Deși regulamentul nu a prevăzut, împrejurările
i-au creat Cercului Militar al ofiţerilor din garnizoana
București o nouă și importantă misiune, aceea de re-
prezentare internaţională, care, după Primul Război
Mondial, îndeosebi, va cunoaște o dezvoltare cres-
cândă. În 1903, o delegaţie al Regimentului Nr. 18 din
Vologda (Rusia) – al cărui cap era regele Carol –, care a
vizitat România, a fost invitată și sărbătorită și de Cer-
cul Militar din București. Peste doi ani, în 1905, a fost
sărbătorită o altă delegaţie, de astă dată din Germania,
cea a Regimentului al II-lea de dragoni al gardei prusi-
ene„Împărăteasa Alexandra”
51
.
La 25 iulie 1913, Cercul Militar a oferit un dejun
ofiţerilor din statele balcanice, participante la Confe-
rinţa de pace de la București, care a discutat și a regle-
mentat situaţia după al Doilea Război din Balcani
52
.
La finalul primului deceniu al secolului trecut, pro-
blema localului în care cercul își desfășura activitatea
a devenit și mai presantă. Cum construcţia Palatului
genera, în continuare, mari discuţii, fără o materiali-
zare practică, cercul s-a confruntat cu o altă situaţie
generată de faptul că Academia Română, proprieta-
ra clădirii, nu numai că, în urma unor noi negocieri, a
refuzat să o vândă, ci mai mult decât atât, o dată cu
expirarea contractului, a mărit chiria de la 14 500 lei,
cât fusese până atunci, la 18 000 lei. Noua chirie fiind
destul de mare pentru bugetul instituţiei, au început
demersurile pentru găsirea unui alt local, care trebuia
să fie situat tot în centrul Capitalei. În ședinţa Comite-
