52
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
putaţilor au desemnat câte un delegat, formându-se
un comitet compus din C. Lecca, C. Christodorescu, C.
Vernescu, C. M. Ciocazan, J. Bibian, N. I. Constantinescu
și Horia Rosetti. Comitetul delegaţilor secţiunilor a dis-
cutat documentul, singurul care s-a declarat împotrivă
fiind N. I. Constantinescu.
În ședinţa din 11 martie 1898, generalul Anton
Berindei s-a adresat deputaţilor, cerându-le să bine-
voiască a lua în dezbatere, în procedură de urgenţă,
proiectul de lege votat de Senat în anul precedent,
„pentru ca lucrările să poată începe chiar în primăvara
aceasta”
14
.
Parlamentarii au admis cererea ministrului de
resort, iar deputatul C.M. Ciocazan (maior în rezervă)
a prezentat raportul comitetului de delegaţi ai secţi-
unilor. Vorbitorul a reamintit că înaltul for avea posi-
bilitatea de a-și arăta, din nou, dragostea faţă de ar-
mată, votând proiectul de lege supus spre aprobare.
C.M. Ciocazan a ţinut să reliefeze importanţa cercurilor
militare, care aveau scopul de a strânge legăturile de
camaraderie, atât de necesare între ofiţeri: „a procura
ofiţerilor mijloace pentru a le putea mări cunoștinţe-
le prin bibliotecile cercului și a-i opri de la tentaţiunile
jocurilor de noroc; a le procura oarece mici avantagii,
cu care să poată compensa în câtva lipsa unei solde
mai în acord cu posiţiunea lor și cu greutăţile de trai,
solde ce ţara cu greu le-ar putea mări astăzi, precum
și a putea primi, cu demnitate, atât pe șefii armatelor
străine, care ar veni să vadă pe ostașul român, cât și pe
camarazii lor din alte armate”
15
. Deputatul a reamintit
colegilor săi că edificarea noii clădiri se va face de că-
tre Cercul Militar din București, pe cheltuiala proprie.
Deja avea un capital de 52 198 lei și 93 de bani, la care
se adăuga venitul anual de 40 000 lei, plus 15 000 lei,
chiria ce se plătea actualului local. Deci existau fonduri
suficiente pentru a se putea acoperi împrumutul ce
urma să se contracteze pentru construcţia noului pa-
lat. C.M. Ciocazan mai aducea în discuţie și un alt argu-
ment în favoarea proiectului. Clădirea monumentală
a localului ce se va construi „va înfrumuseţa una din
părţile cele mai frecventate ale Capitalei, fără ca nici
ţara, nici Capitala să cheltuiască ceva”
16
.
Proiectul de lege prezentat avea un singur articol,
identic cu cel aprobat de Senat. Supus la vot de către
președintele Camerei Deputaţilor, DimitrieGianni, pro-
iectul a fost adoptat cu 67 de voturi pentru și 5 contra,
majoritatea necesară fiind de 47 de voturi.
Constantin M. Ciocazan (1854-1942) a fost o per-
sonalitate craioveană populară și pitorească a epocii
sale. A urmat studii de matematică și drept la Bucu-
rești și Paris, a fost avocat, membru al Partidului Naţio-
nal Liberal, deputat în mai multe legislaturi, primar al
Craiovei (1907-1911). A participat ca voluntar în răz-
boaiele din 1913 și 1916-1918, fiind avansat colonel la
1 septembrie 1917. Spiritist convins, a făcut parte din
cercul lui Bogdan Petriceicu Hașdeu. Fără a fi neapărat
un cărturar în deplinul înţeles al cuvântului, a lăsat câ-
teva opere demne de interes sub raport istoric, dintre
care reţinem jurnalul său de război
17
.
Conform procedurilor epocii, ministrul de război,
generalul Anton Berindei, a înaintat, la 31 martie 1898,
un raport către regele Carol I prin care îl ruga pe suve-
ran să promulge actul normativ aprobat de cele două
camere. Legea nr. 1461 din 5 aprilie 1898, promulgată
de suveran, avea un singur articol. Ministerul Dome-
niilor era autorizat să cedeze gratuit administraţiunii
de Război, pentru clădirea Cercului Militar, locul situat
între bulevardul Elisabeta și strada Sărindar.
La 2 iunie 1898, printr-un proces-verbal încheiat
între reprezentanţii celor două ministere, inginer N.
Saegiu și maior D. Drăgotescu, s-a procedat la transfe-
rul suprafeţei de teren
18
.
Potrivit documentului, terenul avea o suprafaţă
de 2 030 m
2
, dimensiunile laturilor fiind de 36 m de-a
