51
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
Cercul Militar București poseda deja calitatea
de persoană juridică, fapt ce implica, după opinia sa,
„trebuinţă de a-și avea cel puţin propriul său local”. În
consecinţă, el propunea, ca iniţiativă parlamentară, un
proiect de lege, prin care Ministerul Agriculturii și In-
dustriei, Comerţului și Domeniilor era„autorizat a ceda
gratuit administraţiunii de război, pentru clădirea Cer-
cului Militar București, locul situat în București, între
bulevardul Elisabeta și strada Sărindar, învecinându-se
cu proprietatea Albanezu și scuarul municipal, în su-
prafaţă aproximativă de două mii de metri”
9
.
Iniţiatorii acestui proiect erau următorii senatori:
general C. Budișteanu, colonel A. Budișteanu, dr. Jovitz,
colonel Șișman, Chr. Tabacovici, C. Climescu, N. Trestio-
reanu, C. Bastaschi, Em. Morţun și Aristid Pascal. A mai
semnat proiectul de lege și colonelul Obedeanu.
O explicaţie este necesară pentru prezenţa în rân-
dul senatorilor a unor militari. Potrivit prevederilor
constituţionale ale vremii, militarii activi nu puteau fi
membri ai partidelor politice, nu puteau fi aleși sena-
tori, deputaţi și nu aveau drept de vot. Dacă doreau
să ajungă la asemenea demnităţi, aceștia trebuiau să
demisioneze din armată. Constituţia din 1886 îi scutea
însă de cens pentru alegerile la Senat pe toţi generalii
și coloneii ce aveau o vechime de trei ani
10
.
Revenind la ședinţa Senatului din acea zi, D. Cos-
tescu-Comăneanu a cerut aplicarea procedurilor de ur-
genţă pentru proiectul de lege prezentat, solicitare ad-
misă de președintele acestui for, Dimitrie A. Sturdza.
O poziţie obstrucţionistă faţă de acest proiect de
lege a adoptat I.P.S. Mitropolitul Moldovei, Iosif Na-
niescu, care a întrebat care erau intenţiile guvernului
referitoare la Mănăstirea Sărindar. Evident, Biserica Or-
todoxă Română, după ce se dărâmase un locaș de cult
din zona centrală a Bucureștiului, accepta cumare gre-
utate și pierderea terenului aferent. Iosif Naniescu (27
iulie 1818-26 ianuarie 1902) fusese egumen al mănăs-
tirii Sărindar în anii 1863-1864
11
. La 10 ianuarie 1875,
era ales mitropolit al Moldovei și Sucevei. Conform
articolului 76 din Constituţia adoptată în 1866, mitro-
poliţii și episcopii eparhiaţi erau membri de drept ai
Senatului.
A doua zi, vicepreședintele Senatului, P. Grădiș-
teanu, a solicitat acordul senatorilor de tipărire a pro-
iectului de lege pentru a fi distribuit în vederea discu-
ţiei. Colonelul A. Budișteanu a cerut înlăturarea acestei
proceduri și votarea imediată a proiectului. Prezent pe
banca ministerială, George Mârzescu, ministrul Culte-
lor și Instrucţiunii Publice, a acceptat derogarea de la
ordinea de zi iniţială. Supusă la vot, propunerea a fost
respinsă de către senatori cu 60 de voturi din cele 86
exprimate
12
. Dorinţa iniţiatorilor era de a grăbi adop-
tarea legii, astfel ca ea să fie votată în cadrul aceleiași
sesiuni parlamentare și de Camera Deputaţilor, pentru
a se putea trece rapid la construcţia localului.
Problema a fost reluată în ședinţa din 24 martie
1897, când proiectul de lege a figurat, iarăși, pe or-
dinea de zi. Fără niciun fel de dezbateri, președintele
Senatului, Dimitrie A. Sturdza, l-a supus votului sena-
torilor. Aceștia l-au admis cu 50 de voturi pentru și 36
împotrivă
13
.
Era o primă victorie pentru Cercul Militar din
București, dar intenţia ca legea să intre imediat și în
dezbaterea Camerei Deputaţilor nu s-a materializat.
În consecinţă, nici elaborarea proiectului și începerea
construcţiei nu au mai fost posibile în anul 1897.
La 26 martie 1897, guvernul condus de P. S. Aure-
lian a căzut și s-a format un altul, condus de Dimitrie
A. Sturdza, în care portofoliul Ministerului de Război
a rămas cu același titular, Anton Berindei, numit la
25 noiembrie 1896. Guvernul a introdus proiectul de
lege, votat de Senat, în sesiunea parlamentară care în-
cepea la mijlocul lunii noiembrie 1897. Pentru analiza
proiectului de lege, cele șapte secţiuni ale Camerei De-
