70
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
în condiţii cât mai avantajoase; angajarea unui avocat,
care să apere interesele cercului pe toată durata de
execuţie a lucrărilor; constituirea unor comisii formate
din ofiţeri specialiști din garnizoană, împreună cu per-
sonalul auxiliar
38
.
Hotărârile Adunării generale din 17 ianuarie 1911
au dat undă verde începerii lucrărilor de construcţie a
palatului, deblocând o situaţie care dura mai bine de
un deceniu. Pentru aceasta a fost nevoie să fie rezolva-
te mai multe probleme, dintre care două deosebit de
importante: asigurarea finanţării, respectiv definitiva-
rea planurilor de construcţie. În mod paradoxal, prima
a fost rezolvată relativ ușor, în schimb, a doua a gene-
rat o dispută aprinsă și îndelungă între unii generali și
ofiţeri cu responsabilităţi în conducerea Cercului Mili-
tar și a armatei, pe de o parte, și arhitectul Maimarolu.
La 4 februarie 1911, Casa Dotaţiei Oastei a luat în
discuţie cererea mai veche a Cercului Militar de acor-
dare a unui credit de două milioane de lei pe care l-a
aprobat. În plus, Casa Dotaţiei Oastei a mai decis ca
din excedentul său bugetar pe anul 1910/1911 să con-
tribuie la construcţia noului palat cu suma de 100 000
lei. Pentru aceasta avea însă nevoie de aprobarea Par-
lamentului. Ministerul a elaborat un proiect de lege
pe care l-a înaintat celor două camere. Adunarea De-
putaţilor l-a discutat în ședinţa sa din 6 martie 1912,
aprobând, cu votul unanim al celor 61 de deputaţi,
atât acordarea creditului, cât și ajutorul bănesc în va-
loare de 100 000 de lei. Împrumutul era contractat pe
o perioadă de 40 de ani, cu o dobândă de 4% pe an,
acesta fiind garantat „printr-o inscripţiune ipotecară
de primul rang asupra întregului teren din Sărindar,
proprietatea Cercului Militar, și asupra tuturor clădiri-
lor ce se vor ridica pe acest teren”
39
.
Din creditul de două milioane de lei au fost efec-
tiv deblocate 1,7 milioane, restul de 300 000 lei fiind
garanţia păstrată de Casa Dotaţiei Oastei. La data îm-
prumutului, renta fiind scăzută – altminteri, cercul ris-
ca să piardă la vânzarea efectelor –, s-a pus garanţie la
Manutanţa Armatei suma de 1 319 500 lei rentă valoa-
re nominală, de unde s-a luat, cu împrumut, treptat,
suma de 3 282 000 lei
40
. Prin aceste aranjamente fi-
nanciare, cercul avea disponibil circa 2,25 milioane de
lei, în această sumă intrând și averea proprie, cifrată
la circa 250 000 lei, fără a ţine seama de cei 37 000 lei
din „Afacerea Filostrat”, bani pentru care Cercul Militar
se afla în proces cu Casa de Depuneri și Consemnaţi-
uni”
41
.
A doua problemă a fost mai complicată și dispute-
le pe care le-a generat au amânat și întârziat lucrările
de construcţie. În scopul desfășurării lor s-au format
două comisii, una de direcţie și una de execuţie. Din
prima au făcut parte generalii Vasile Zottu, Mihai Bo-
teanu, George P. Georgescu și Gh. Iannescu, președin-
te fiind desemnat generalul Mihail Boteanu iar secre-
tar căpitanul C. Durma. Comisia și-a modificat, ulterior,
componenţa, fiind admiși generalul I. Deșliu și colone-
lul Eremia Grigorescu, în locul generalilor Georgescu
și Iannescu. Din comisia de execuţie au făcut parte,
iniţial, colonelul Traian Robescu, locotenent-colonelul
Dimitrie Ștefănescu, maiorii Ioan Macri și Victor Zottu.
Să observăm că prin constituirea celor două comi-
sii, Comitetul de administraţie al Cercului Militar a de-
venit un organ auxiliar care ducea la îndeplinire hotă-
rârile acestora și, întrucât era persoană juridică, putea
încheia contracte cu terţi și asigura plăţile. La 3 martie
1911, cele două comisii au ţinut o ședinţă în care au
examinat planurile prezentate cercului de către arhi-
tecţii contactaţi anterior, la diferite date. Este vorba de
I.D. Berindei, Paul Gottereau, Ernest Doneaud, I. Eisner,
Rudolf Quich și Maimarolu. Generalul Zottu, care cu-
noștea în amănunţime planurile lui Maimarolu, a pro-
pus și comisiile au acceptat să studiezemai în amănunt
planurile lucrate de acesta la sfârșitul secolului prece-
