86
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
1917), apoi la Buftea s-au parafat preliminariile păcii
(5/18 martie 1918). În sfârșit, la București s-a semnat
Tratatul de pace cu Puterile Centrale (24 aprilie/7 mai
1918).
Între timp au avut loc mai multe schimbări de gu-
vern. După demisia celui condus de Ion I.C. Brătianu, a
urmat o echipă guvernamentală în frunte cu Alexan-
dru Averescu. Acesteia i-a succedat, de la 5/18 martie
1918, Guvernul conservator, al cărui lider a fost Ale-
xandru Marghiloman. Încheierea păcii nu a dus însă și
la retragerea trupelor Puterilor Centrale din București
și din teritoriul ocupat până atunci.
Pacea separată a impus și o demobilizare a arma-
tei, foarte mulţi ostași întorcându-se în locurile natale.
În aceste condiţii, închisoarea de la Cercul Militar s-a
desfiinţat, dar corpul de gardă german a rămas.
În toamna anului 1918, atmosfera a devenit agi-
tată în București și în întreaga ţară datorită victoriilor
Antantei atât pe frontul de vest, cât și pe cel balcanic.
Armata bulgară a fost învinsă, iar trupele anglo-france-
ze înaintau spre Dunăre. Constantin Bacalbașa scria că
știrea înfrângerii bulgarilor începuse să circule în Capi-
tală, fără să fi fost confirmată, „dar vestea se dezvoltă,
din mai multe surse este confirmat. În special un ziar
elveţian, scris în limba germană, se strecoară în mâini-
le noastre; de astă dată nu mai e chip de a tăgădui”
25
.
Apoi și ziarele românești au confirmat, spre sfârșitul
lunii septembrie, veștile de pe frontul balcanic.
Zilele ocupaţiei Capitalei și ale întregii ţări erau
numărate, mai ales că Germania și Austro-Ungaria se
confruntau cu puternice tensiuni interne. La începutul
lunii noiembrie 1918, atmosfera din București deveni-
se încinsă, răspândindu-se vestea că la 3 noiembrie o
delegaţie de ofiţeri francezi va sosi la București pen-
tru a-i cere feldmareșalului August von Mackensen
retragerea trupelor germane din România. În aceste
condiţii a avut loc, la 3 noiembrie 1918, manifestaţia
bucureștenilor în faţa Cartierului General al armatei lui
von Mackensen de la Athénée Palace, dar care s-a sfâr-
șit la clădirea Cercului Militar. Participant la acest eve-
niment, Constantin Kiriţescu a notat: „În faţa marelui
hotel lumea se îngrămădea din toate părţile orașului,
nerăbdătoare să vadă și să salute pe solii Franţei amice
și victorioase. Aclamaţiile răsunau din toate colţurile
pieţii”
26
.
Deși un ofiţer român a comunicat mulţimii că ști-
rea nu era adevărată, oamenii au aclamat în continua-
re. Patrulele germane au încercat să împrăștiemanifes-
tanţii, dar nu au reușit „și atunci, în mulţimea exaltată,
care a pierdut sentimentul prudenţei și al posibilului,
începe să se audă: Înainte la
Hauptwache
! Jos germa-
nii! Ca un torent pe care nimeni nu-l poate opri, mulţi-
mea se pune în mișcare pe Calea Victoriei spre Cercul
Militar, unde este sediul gărzii centrale,
Hauptwache
.
Stâlpii cu inscripţii indicatoare ale autorităţilor germa-
ne sunt smulși și aruncaţi. [...] Generalul Koch, guver-
natorul militar al Capitalei, întâmpină pe manifestanţi,
dar este apostrofat și huiduit. Automobilul său își face
greu loc prin mulţime și fuge cu toată viteza”
27
.
În cele din urmă, manifestanţii sunt opriţi, ei ne-
reușind să ajungă la clădirea Cercului Militar, fiind
împrăștiaţi de trupele germane. „Pe terasa Cercului
Militar sunt aduși în ghionţi, conchide memorialistul,
și între baionete manifestanţii mai îndrăzneţi sau mai
puţin norocoși. După o anchetă sumară, ei sunt arun-
caţi în beciurile Komandaturii”
28
.
Participantă la acest episod din ultimele zile ale
ocupaţiei germane, Pia Alimăneștianu nota și ea că la
auzul veștii că ofiţerii francezi și-au făcut apariţia în Ca-
pitală o mulţime de oameni a ocupat Calea Victoriei
între strada Episcopiei și bulevardul Elisabeta. „Peste
câteva clipe, scria ea, ne-am pomenit cu armata. Tot
inconștienţi, ne-am repezit la muzica militară de pe
