87
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
piaţă, dând ordin să se cânte
Marseilleza
. Noi o into-
nam în cor împreună cu publicul. Armata înaintează
cu mitraliere. Koch trecea cu mașină, văzând că se aga-
ţă pe trepte băeţi, trage sabia crezând că vor să-l ata-
ce. Se rup placardele nemţești de la Cercul Militar, se
huiduiesc ofiţerii și nemţoaicele”
29
. Ca urmare a acestei
manifestaţii, în București s-a instituit starea de asediu,
o măsură inutilă, deoarece mersul evenimentelor nu a
mai putut fi oprit.
La 12 noiembrie 1918, au apărut pe cerul Bucu-
reștilor avioane franceze care au aruncat manifestul
generalului Henri Mathias Berthelot, comandantul ar-
matei de Dunăre, care îi vestea pe români apropierea
ceasului libertăţii.
Între timp, guvernul condus de Alexandru Mar-
ghiloman a fost demis (6 noiembrie), locul său fiind
luat de unul având în frunte pe generalul Constantin
Coandă. Acesta a adresat, la 9 noiembrie 1918, un ul-
timatum trupelor germane prin care le cerea să pă-
răsească teritoriul României. La 12 noiembrie 1918,
acestea au părăsit Bucureștii. „Manifestaţiile de bucu-
rie ale populaţiei, scria același C. Kiriţescu, s-au ciocnit
cu patrule germane care trăgeau focuri în aer, dar și
în plin. Pieţele Palatului Regal și ale Cercului Militar au
fost teatrul celor mai violente ciocniri, al represaliilor
celor mai strașnice”
30
.
La 12/25 noiembrie, evacuarea Bucureștilor de că-
tre trupele germane a luat sfârșit. Cei din urmă soldaţi
germani – garda de la
Hauptwache
– au fost dezarmaţi
de către jandarmii români, iar cele două mitraliere de
pe terasa Cercului Militar au fost luate de către liceenii
români și depuse la Prefectura poliţiei
31
.
Peste câteva zile, mai precis la 18 noiembrie/1 de-
cembrie 1918, au revenit la București, familia regală și
guvernul
32
. În aceeași zi, la Alba Iulia, Marea Adunare
Naţională proclama unirea Transilvaniei și Banatului
cu Ţara. Era ultimul act al făuririi statului naţional uni-
tar român, Basarabia și Bucovina adoptând aceeași
hotărâre la 27 martie/9 aprilie și, respectiv, la 15/28
noiembrie.
Se încheia în chipul cel mai fericit cu putinţă ciclul
început la mijlocul lunii august 1916, care îi purtase pe
români prin toate stările emoţionale posibile: entuzi-
asm, deznădejde, disperare, triumf.
În timpul celor doi ani de război, Cercul Militar
al ofiţerilor din garnizoana București nu a funcţionat,
armata fiind chemată să lupte pentru împlinirea idea-
lului unirii românilor. Palatul său însă – edificiu impu-
nător, deși neterminat – a fost martorul tăcut al tuturor
acestor încercări. Paradoxal, ocupaţia dușmană îl pro-
iectase adânc în conștiinţa publică bucureșteană.
După război, și în viaţa Cercului Militar a început
o nouă etapă, sarcinile cele mai importante ţinând de
reluarea activităţii și, desigur, de finalizarea lucrărilor
de construcţie ale Palatului.
NOTE:
1
Dare de seamă
...,
1916-1919
, p. 3; A.M.R., fond C.C.A. dosar
nr. 13, f. 42.
2
Pentru activitatea generalului Dumitru Iliescu a se vedea:
Alexandru Averescu,
Notiţe zilnice din război
, vol. 1-2, ediţie îngrijită
de Eftimie Ardeleanu și Adrian Pandea, Editura Militară, București,
1992; Radu R. Rosetti,
Mărturisiri
,
1916-1919
, ediţie îngrijită, studiu
introductiv și note de Maria Georgescu, Editura Modelism, Bucu-
rești, 1997; Toma Dumitrescu,
Războiul Naţional (1916),
ediţie îngri-
jită, studiu introductiv, note și indice de Petre Otu și Maria Geor-
gescu, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, București, 1999.
3
Constantin Argetoianu,
Pentru cei de mâine. Amintiri din vre-
mea celor de ieri
, volumul al III-lea, partea a V-a (1916-1917), ediţie
îngrijită și indice de Stelian Neagoe, Humanitas, București, 1992, p.
35, 36. Pentru bătălia de la Turtucaia a se vedea Petre Otu,
Pace și
război în spaţiul românesc. Secolul al XX-lea
, Editura Militară, Bucu-
rești, 2010, p. 45-63.
4
Șerban Rădulescu-Zoner, Beatrice Marinescu,
Bucureștii în
anii primului război mondial 1914-1918
, Editura Albatros, București,
1993, p. 57-58, 66-78.
