36
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
în 1903, Divizia a 9-a. În 1910, în teritoriul dintre Dună-
re și Mare s-a creat Corpul 5 armată, acesta extinzân-
du-și autoritatea și asupra celor două judeţe, Durostor
și Caliacra, intrate în componenţa României după al
Doilea Război Balcanic (1913).
În urma acestor reorganizări, Corpul 2 armată a
subordonat Cercul Militar al ofiţerilor din garnizoana
București, comandantul acestuia fiind, în toţi acești
ani, președintele său de ordine.
Activităţile desfășurate de cerc s-au circumscris
obiectivelor sale și au fost dependente, în mare mă-
sură, de fondurile pe care le-a avut la dispoziţie. Aces-
tea proveneau din cotizaţiile membrilor săi, la care se
adăugau cupoanele efectelor publice aflate la Casa de
Depuneri și Consemnaţiuni. Cotizaţiile erau diferenţi-
ate în funcţie de gradul ofiţerilor. Pentru a avea o idee
de bugetul instituţiei, vom releva situaţia pentru anul
1893, în care veniturile au fost stabilite la 28 000 lei,
din care 24 500 erau din cotizaţii, iar restul de 3 500
de lei din dobânzile date de Casa de Depuneri și Con-
semnaţiuni. Astfel, ministrul de Război plătea 20 de lei
pe lună, generalii de divizie – 2 lei, cei de brigadă – 10
lei, coloneii – 8 lei, locotenent-coloneii – 6 lei, maiorii
– 4 lei, căpitanii – 3 lei, locotenenţii – 2,50 lei, sublo-
cotenenţii – 2 lei. La aceste sume se adăuga cotizaţia
regelui Carol I, sub a cărui autoritate tutelară se găsea
cercul, care se cifra la 100 de lei lunar, care însă se plă-
tea integral, la începutul fiecărui an
2
. După venirea
principelui moștenitor Ferdinand în ţară, a devenit și
el membru de onoare al cercului, cotizaţia sa lunară fi-
ind fixată la 60 de lei, suma achitându-se, ca și în cazul
regelui Carol I, la începutul fiecărui an calendaristic.
Cheltuielile erau de așa natură dimensionate în-
cât să asigure un venit care să fie tezaurizat la Casa de
Depuneri și Consemnaţiuni. Pentru același an, 1893,
ele erau fixate la 19 500 lei, repartizate astfel: 8 900
lei – chiria; iluminat – 2 000 lei; încălzit – 200 lei; între-
ţinere – 150 lei; cumpărarea de cărţi și reviste – 2 000
lei; abonamente la reviste – 1 000 lei; plata funcţionari-
lor proprii – 2 500 lei; cheltuieli de cancelarie, registre,
timbre – 200 lei; întreţinerea mobilierului – 1 000 lei;
chiria transport pianina – 200 lei; cheltuieli neprevă-
zute –1 350 lei
3
.
Cu toate acestea, activitatea nu a fost la nivelul aș-
teptărilor, fapt ce a atras critici, dar și propuneri de îm-
bunătăţire din partea unor ofiţeri. Locotenentul de ar-
tilerie G. Gorsky a publicat în„Revista Artileriei” (1889),
sub titlul „Clubul nostru militar”, un articol în care ana-
liza activitatea instituţiei. Deși funcţiona cu chirie într-
un local corespunzător, activitatea era anemică, iar clu-
bul era mai mult pustiu. Această situaţie era motivată,
după opinia autorului, atât de lipsa de preocupare a
comitetului de direcţie cât și de indiferenţa ofiţerilor,
expresie a educaţiei lor precare din punct de vedere
militar. Pentru a remedia această stare de lucruri, G.
Gorsky propunea ca, prin rotaţie, fiecare dintre unită-
ţile dislocate în garnizoana București să organizeze la
Cercul Militar o zi pe lună, la care ar putea să participe,
ca invitaţi, ofiţeri din alte unităţi
4
. Comandantul unită-
ţii respective ar putea pune în discuţie, prin interme-
diul unor conferinţe și dezbateri, probleme de cultură
militară generală, prilej pentru ofiţeri de a face schimb
de idei și de a se cunoaște mai bine unii pe alţii. De
asemenea, ofiţerul mai propunea deschiderea restau-
rantului, pentru ca ofiţerii să nu-și mai piardă timpul
liber prin localuri necorespunzătoare
5
.
În pofida unor asemenea luări de poziţie și a efor-
turilor din partea organelor de conducere, situaţia nu
s-a îmbunătăţit, fapt remarcat și de căpitanul Arthur
Văitoianu (viitor general și prim-ministru) în articolul
„Clubul ofiţerilor din București”, publicat în„Cercul Pu-
blicaţiunilor Militare”. Făcându-se ecoul discuţiilor din
epocă privind greutăţile foarte mari ce stăteau în calea
construirii unui local propriu, ofiţerul aprecia că,„decât
