40
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
arătat că statutele adoptate în decembrie 1876 nu mai
corespundeau cu stadiul de dezvoltare a instituţiei,
care și-a sporit numărul de membri și veniturile. Do-
cumentul cuprindea un număr restrâns de prevederi
în raport cu activitatea mult mai complexă a instituţi-
ei. Necorespunzătoare se dovedea mai ales alegerea
comitetului de către adunarea generală, mai ales prin
prisma faptului că ofiţerii nu erau interesaţi să aleagă
pe cei mai capabili în aceste funcţii care implicau o
responsabilitate mare, coroborată cu un devotament
pentru comunitate. Uneori, era nevoie de două-trei
întruniri pentru a se putea completa comitetul
19
. De-
lapidarea averii Cercului reprezenta un bun exemplu
pentru această stare de lucruri.
Comandamentul 2 armată nu o putea tolera, mai
ales că instituţia era chemată să contribuie la dezvol-
tarea camaraderiei și a spiritului de corp între ofiţeri.
Modificarea statutelor a fost cerută și de mulţi ofiţeri,
cu prilejul diferitelor întruniri.
La elaborarea noului document s-a păstrat princi-
piul stabilit de către fondatori și anume acela că averea
instituţiei era proprietatea corpului ofiţeresc și, ca ur-
mare, ea nu putea fi înstrăinată în nici un fel fără voinţa
liber exprimată a tuturor ofiţerilor. În consecinţă, s-a
prevăzut ca bugetul să fie votat de adunarea generală,
fiecare ofiţer având posibilitatea să facă propuneri și
să-și spună opinia în cunoștinţă de cauză.
În schimb, prin noile statute se renunţa la princi-
piul alegerii comitetului de către adunarea generală,
conducerea executivă fiind încredinţată un comitet de
administraţie, compus din patru ofiţeri, care erau nu-
miţi de comandantul Corpului 2 armată.
Adunarea generală a discutat mai bine de trei ore
proiectul de statut, făcându-se o serie de propuneri
de detaliu asupra administraţiei cercului. În final, s-au
adoptat noul statut care urma să-l înlocuiască pe cel
vechi de aproape 18 ani
20
. Dar el nu a intrat în vigoare
deoarece s-a așteptat rezultatul demersurilor pentru
acordarea personalităţii juridice și s-a simţit nevoia
unor clarificări în raport de noul statut. În adunarea
generală din 29 ianuarie 1896, s-a discutat modifica-
rea unor articole, propunerile comitetului fiind apro-
bate
21
.
După adoptare, regulamentul, aceasta era noua
denumire a documentului, a fost publicată la 12 apri-
lie 1896, în „Monitorul Oastei”
22
. Regulamentul era
mult mai larg ca precedentele statute, dar scopul și
principiile de funcţionare rămâneau, în mare măsură,
neschimbate. Cercul Militar avea ca scop consolidarea
între ofiţerii de toate armele și serviciile a unei solida-
rităţi și camaraderii cordiale, stimularea și dezvoltarea
demnităţii personale și a prestigiului militar în viaţa
socială, procurarea unui local de întrunire unde ofiţe-
rii,„pe lângă un amuzament lesnicios, să găsească mij-
loacele pentru a înavuţi instrucţiunea lor militară prin
conferinţe ziare, reviste, colecţii de cărţi, hărţi, tablouri
etc. care să-i ţină în curentul progresului tuturor ști-
inţelor mai ales a celor militare”. Între obiectivele cer-
cului figura, de asemenea, procurarea unor avantaje
materiale de așa natură să determine ofiţerii să nu mai
frecventeze localuri sub condiţia lor socială.
Membrii cercului erau împărţiţi tot în trei cate-
gorii: de drept, voluntari și fondatori. Erau consideraţi
membri de drept toţi ofiţerii și asimilaţii lor în activita-
te de serviciu aflaţi în garnizoana București. Ofiţerii de-
tașaţi în Capitală pe o perioadă mai lungă de 60 de zile
deveneau și ei membri de drept. Erau consideraţi vo-
luntari toţi ofiţerii în activitate din alte garnizoane, cei
în rezervă și în retragere, cei aflaţi în disponibilitate sau
reformă care își exprimau opţiunea în scris și plăteau
o cotizaţia aferentă. Nu puteau fi membri ai cercului
ofiţerii reformaţi pentru greșeli grave aduse onoarei,
pentru abateri de la disciplina militară. Membru fon-
dator putea deveni oricine dintre membrii de drept
