27
CERCUL MILITAR NAŢIONAL
tivităţi având loc în cazarmă și în cadrul armelor, dar
cercul militar era un cadru optim pentru aplicaţiile în-
trunite, la care participau ofiţeri din toate armele. Dar,
ca și în cazul conferinţelor, numărul jocurilor de război
organizate de cercurile militare sau desfășurate în lo-
calurile acestora era destul de redus, comandanţii de
unităţi preferând ca ele să aibă loc în cazarmă.
Cea mai însemnată pondere au avut-o activităţi-
le distractive, respectiv jocurile de șah, table, domino,
rummy, biliard și, câteodată, și cel de cărţi, deși acesta
din urmă era interzis prin statutele de funcţionare. Ca
urmare, sala de distracţii era cea mai animată dintre
toate încăperile cercului militar.
Pentru strângerea legăturilor dintre ofiţerii dife-
ritelor unităţi și formaţiuni din garnizoană, ca și între
familiile acestora, se organizau, mai ales în perioadele
de iarnă, serate dansante și baluri. În principiu, acestea
aveau loc sâmbăta seara, fiind frecventate cu plăcere
de ofiţeri și familiile lor, îndeosebi în garnizoanele mai
mici, unde posibilităţile de distracţie și de petrecere a
timpului liber erau mai reduse. În unele garnizoane,
pentru a se evita aglomeraţia prea mare la asemenea
gen de activităţi organizate de cerc, se tipărea un nu-
măr de invitaţii, în funcţie de capacitatea de primire
a sălii, repartizându-se proporţional, apoi, diferitelor
unităţi și formaţiuni. Tot astfel s-a instituit și tradiţia
ca, la unele serate sau baluri dansante, să fie invitate și
notabilităţile localităţii, precum și rerezentanţi ai lumii
civile.
Balurile, seratele dansante și mesele camarade-
rești se organizau cu diferite prilejuri, fără a exista
reglementări stricte în această privinţă. De exemplu,
se constituise o tradiţie din organizarea lor odată cu
sosirea în garnizoană a unei noi promoţii de ofiţeri, în
acest caz evenimentul purtând denumirea de… „Ba-
lul bobocilor”. De asemenea, ofiţerii tineri erau luaţi în
primire de cei mai în vârstă și, astfel, un alt eveniment
monden organizat cu ocazia sosirii noii promoţii viza
cunoașterea realităţilor din garnizoană, în fapt o altă
modalitate de apropiere a lor și realizare a coeziunii ca-
drelor din unităţi. Bineînţeles, garnizoanele și unităţile
staţionate aici aveau deplina libertatea de a-și alege
zilele de bal și de întrunire, acestea fiind ocazionate de
o serie de evenimente cu semnificaţie istorică, monde-
nă, religioasă etc. De pildă, fiecare unitate avea un pa-
tron spiritual (un sfânt din calendarul creștin ortodox),
o personalitate politică sau militară, o bătălie celebră
etc. Anual, patronul era sărbătorit prin organizarea, în
localul cercului militar, a unor mese tovărășești sau ba-
luri la care participau toţi ofiţerii unităţii precum și alţi
invitaţi. Asemenea întruniri festive aveau loc și când o
unitate din garnizoană împlinea un număr rotund de
ani de la înfiinţare, cercul militar fiind și în acest caz
locul preferat.
Cucerirea independenţei, eveniment de referinţă
pentru armata română, era omagiat într-un mod ase-
mănător de către fiecare unitate care participase la ac-
ţiunile militare din sudul Dunării. La cercurile militare
se mai organizau serate, baluri, mese camaraderești și
cu prilejul principalelor sărbători (inclusiv religioase):
Crăciun, Anul Nou, Paște etc. Existau, de asemenea, și
iniţiative ale autorităţilor locale în care cercurile mili-
tare erau gazda unor activităţi de acest gen: marcarea
unui număr de ani de la atestarea documentară a lo-
calităţii; inaugurarea unor edificii; sărbătorirea patro-
nului urbei etc.
Ofiţerii veneau, desigur, în uniformă, dar nu întot-
deauna aceasta era obligatorie. Organizatorii rugau,
de obicei, persoanele respective să vină într-o anumită
ţinută. Uneori, când era vorba de elemente care ţineau
de simbolistica militară, precum ziua unităţii, de pildă,
atunci era obligatoriu ca ofiţerii să poarte uniforma.
Asemenea activităţi erau cele mai așteptate și gusta-
te evenimente mondene, atât de corpul ofiţeresc din
